ANCA VREA SĂ DISPARĂ!

             Cea mai teribilă dezamăgire din viaţa unui om este să fie sedus şi abandonat. Păi, apare cineva în viaţa ta pe neaşteptate, arată şi se comportă ca-n visele tale cele mai frumoase, zice că-ţi va schimba viaţa, îţi dă două-trei dovezi de afecţiune menite să te facă şi mai praf decât eşti, te rupe cu ceva victorii asupra lumii care-i stă împotrivă şi, brusc, vrea să dispară din viaţa ta. Păi, n-o iei razna?  

             Hai, Anca, don't be so pathetic, just open up and sing, vorba unui cântec. Actorii au voie, e drept, dar tu eşti ditamai directorul de teatru. Al unui teatru căruia abia ai început să-i îndepărtezi rugina. Mai ai multă treabă pe-aici şi, te-om ademeri noi cu ceva să nu pleci. Uite de ce nu te lăsăm să ne abandonezi: 
             Pentru că ne-ai dat speranţa că eşti omul providenţial care POATE salva TEATRUL în Bacău.         
             Pentru că eşti o actrăţă foarte bună. Pentru că ai rădăcini bune, ardeleneşti - aşezată, care ştie ce face, tenace, şi răbdătoare - şi moldoveneşti - caldă, jucăuşă, creativă.  
             Pentru că ai gând bun, planuri, idei şi rezolvări. 
             Aşa că, te rog, nu mă ameninţa pe mine cu demisia. Timpul meu e prea scurt pentru speranţe. 
             Mulţumesc.