Dimitrie rupe tăcerea este un roman incognito şi-i spun aşa deoarece
autorul a ales, ca formulă narativă, să pună titluri capitolelor sau
secvenţelor care compun naraţiunea. Descriind un personaj provincial, Val
Mănescu reuşeşte să plece de la elemente concrete, documentabile, adăugându-le plus-valoare literară.
Plus-valoarea literară vine din modul în care îşi premeditează
mişcarea următoare. Literatura de calitate apare în momentul în care povestea
se îmbogăţeşte cu o serie de elemente care ţin de spontaneitatea şi de spiritul
de observaţie al autorului. El trebuie să fie capabil să aştearnă pe hârtie un
flux de imagini care să incite imaginaţia cititorului.
Cartea aceasta este scrisă în
modul ironic, cu accente uneori comice. Ironia lui Val Mănescu este una bonomă,
binevoitoare şi aceasta se simte mai ales în finalurile de capitol, remarcabile
prin echivocul formulelor. El reuşeşte să umple cu un rafinament neaşteptat
spaţiile dintre momentele narative care duc la deznodământ, deşi, Dimitrie rupe tăcerea este debutul său
în proză.
Autor a trei volume de poezie
foarte interesante şi, prin urmare, cunoscând bine valoarea cuvântului, cu
o gândire plină de nuanţe, Val Mănescu construieşte un univers cu personaje şi
situaţii semnificative.
(Fragment din alocuţiunea susţinută la lansarea volumului Dimitrie rupe tăcerea, la Centrul Internaţional de Cultură şi Arte George Apostu - 17 octombrie 2015.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu