UN POEM DE DOI MAI

CÂND HEM SE ÎNTOARCE ÎN MINE

Literele negre pe care le citeşti ca să-mi afli gândurile

sunt scrise cu ţesuturi cu tendoane şi muşchi

cu epididim cu sinusuri şi Meninge

criticii literari vor greşi încă o dată

dibuind sensuri la care nu m-am gândit

vor spune că Versul e incandescent că

stilul revoluţionează Arta Poemului

că scrierea mea fără punctuaţie arde

dar tu află că ţesuturile absolut  umane cu care scriu eu Nu iau foc

deşi mi-aş dori să se vadă flăcări şi artificii pocnind

în toiul poemelor mele ignifugate cu Lacrimi

pentru că nimeni nu mai stă să asculte poveşti triste de Viaţă

mici drame cu moartea câinelui drag

cu destrămarea unei iubiri Planetare

plata impozitelor sau pierderea trenului

nimeni nu mai ascultă pe nimeni pentru că Toate astea

se întâmplă oricui Oricât de bine s-ar feri să citească

Poeme scrise cu ţesuturi umane

dar trebuie să ştii totuşi că

odată cândva l-am cunoscut pe hemingway

la sloppy joe’s un Bar din america

Hemingway scriitorul acela

tocmai venea de la pescuit cu o Doradă în spate

purta o cămaşă foarte murdară şi ne-am apucat

să bem rom cubanez de contrabandă cu multă Fervoare

era bucuros să cunoască pe Cineva din balcani

şi mi-a permis să-i spun hem

voi vânaţi pe-Acolo prin românia

m-a-ntrebat Reporterul de Război hemingway

eu am plecat ruşinat privirea

nu prea Doar câţiva se adună o dată pe an şi împuşcă mistreţi Restul se sinucid

şi tu val

eu vânez doar Cuvinte hem doar simple cuvinte Le pândesc alerg după ele

şi când le prind le ţintuiesc pe Hârtie cu ţesuturi din mine

Asta e a hohotit el scrisul e un sport al naibii de Sângeros

dar vânătorii nu se sinucid niciodată

spre Deosebire de cei ce ţintuiesc cuvinte

pe hârtie cu ţesuturi umane

mi-a umplut paharul Apoi s-a lăsat înconjurat

de câteva personaje exotice şi s-au pus cu toţii pe cântat

dos passos abia de se auzea îngânând la Refren

despre componenta umană

şi despre gustul de Libertate al romului cubanez de contrabandă

când a venit timpul ca Noaptea aceea să se sfârşească

eu m-am întors în românia mea Dragă cu gândul la Revoluţie

hem a plecat în spania auzind pentru cine bat Clopotele

apoi O vreme a vânat submarine nemţeşti în caraibe

iar când s-a săturat de hăituit eternitatea şi zădărnicia

s-a sinucis

Niciodată n-am stat cu el la acelaşi etaj într-un hotel din madrid

şi nici n-am iubit amândoi aceeaşi evreică blondă Nespus de frumoasă

dar dacă aş scrie despre tristeţea vânătorului Hem

când s-a sinucis

m-ar asculta Cineva