duminică, mai 05, 2013

NIŞTE ŢIGANI


În prima zi de de Paşte, m-a trezit muzică de fanfară ţigănească, cu sonorităţile ei ascuţite de trompetă sărită de pe fix şi cu bubuitul unei tobe mari din piele de viţel. Şase coloraţi din satul Doaga, comuna Lipova, veniţi în Bacău cu cursa de ora opt, colindau Calea Romanului dis de dimineaţă, scoţând din nişte alămuri vechi cântece populare ritmate dar şi hituri moderne, din repetoriul Holograf, precum şi sfâşietoare melodii care se aud de regulă prin iarmaroacele de la ţară. Muzica lor e hazlie şi tonică. Ei cică se cheamă artistic Ansamblul Stejarul şi umblă cu Văleretul. De fapt, un rest de Văletet care e un obicei de Anul Nou, un fel de teatru folcloric menit să alunge duhurile rele. Ăştia nu aveau măşti, dar erau foarte simpatici. De la muzica lui Bregovici din filmele lui Kusturiţa n-am mai auzit aşa ceva.
Dac-am făcut imprudenţa să deschid poarta şi să le fac poze, s-au apropiat prietenos şi mi-au cântat. N-au cerut nimic, dar au primit cu bucurie câte un pahar de vin.
Ştiu că le-ar fi priit mai bine niscai gologani, dar, cum formaţia nu era dotată cu POS...