În prima zi de de Paşte, m-a trezit muzică de
fanfară ţigănească, cu sonorităţile ei ascuţite de trompetă sărită de pe fix şi
cu bubuitul unei tobe mari din piele de viţel. Şase coloraţi din satul Doaga, comuna
Lipova, veniţi în Bacău cu cursa de ora opt, colindau Calea Romanului dis de
dimineaţă, scoţând din nişte alămuri vechi cântece populare ritmate dar şi
hituri moderne, din repetoriul Holograf, precum şi sfâşietoare melodii care se
aud de regulă prin iarmaroacele de la ţară. Muzica lor e hazlie şi tonică. Ei
cică se cheamă artistic Ansamblul
Stejarul şi umblă cu Văleretul. De
fapt, un rest de Văletet care e un obicei de Anul Nou, un fel de teatru
folcloric menit să alunge duhurile rele. Ăştia nu aveau măşti, dar erau foarte
simpatici. De la muzica lui Bregovici din filmele lui Kusturiţa n-am mai auzit
aşa ceva.
Dac-am făcut imprudenţa să deschid poarta şi să
le fac poze, s-au apropiat prietenos şi mi-au cântat. N-au cerut nimic, dar au
primit cu bucurie câte un pahar de vin.
Ştiu că le-ar fi priit mai bine niscai
gologani, dar, cum formaţia nu era dotată cu POS...
frumos...
RăspundețiȘtergere