marți, mai 24, 2011

ÎNGERUL A STRIGAT

I-aş tot mulţumi poetului Gheorghe Tomozei care mi l-a adus pe boier la botezul primei mele cărţi, acum 17 ani. "Te urăsc, poete!" - a spus Maestrul şi-a bătut din palme, după ce a recitat două poeme din volum. Şi lumea din librărie a rîs. După lansare, ne-am dus pe jos la Casa Bacovia. La uşă, Fănuş Neagu şi-a făcut semnul crucii, ca la intrarea-n biserică. Aşa se cuvine cînd intri în casa unui barbar bîntuit de poezie - a zis ca pentru sine. Într-un duet straniu cu vocea lui Bacovia care se auzea din difuzoare, uriaşul a recitat aproape cîntînd, Lacustra şi Plumb şi Toamnă şi toate cîte-or mai fi fost pe discul plin de zgîrîieturi. Apoi, la "colocviul de impresii", pînă noaptea tîrziu, ne-a spus Eminescu şi Blaga şi Nichita. Dădeau zori violete peste Bacău şi Fănuş era un fluviu de poezie.

Azi noapte, Fănuş a tăcut şi-a plecat. În nemurire, să se odihnească de metaforă, de vin bun şi de cuvinte de mare meşter.
Sătul de vorbăria care ne sufocă. Plictisit de mîrşăviile televizate. Obosit să tot măture cu ironii mizeria intelectuală a contemporanilor. Doborît de cancer - "Dar să-i zici neoplasm, că doar suntem intelectuali!"

Să-i dea Dumnezeu lumină.