luni, septembrie 27, 2010

COŞMARUL

De fapt, sunt mai multe şi se repetă periodic.

Vine cutremurul cel mare, cel anunţat, iar eu, alături de alţi supravieţuitori ghinionişti, trebuie să reconstruiesc România. La fel de prost.
Vine iarna cea mai iarnă cu minus o sută de grade celsius. Cei mai mulţi mor congelaţi. Noi, supravieţuitorii, ne adunăm forţele să reconstruim România. La fel de prost.
Vine explozia solară, aia anunţată. Mă ascund în beci. Ies după o lună şi, cu alţi cîţiva supravieţuitori ghinionişti, trebuie să reconstruim România. La fel de prost.
Băsescu îşi dă demisia. Se alege Ponta. Sau Crin. Iar eu, umăr la umăr cu alţi supravieţuitori ghinionişti, trebuie să reconstruim România. La fel de prost.
Vin americanii, vin ruşii, vine Europa, femeiul, vine şi poliţia, cică să reconstruim România. Ne-apucăm de treabă, noi ăi făr-de noroc. Şi iese la fel de prost.

Mă trezesc transpirat. Cum să reconstruim România bine???
Încă nu e zi. Dar încă respir, din păcate.