timpul meu rămas are nevoie
de o anestezie cu buruieni magice
cu vraja unui sărut pe obraz de o soră calificată
să fiu drept și curajos la marea plecare
spre dincolo
la marginea lumii
dar tu mă umpli cu heliu cu argon cu neon
cu tot felul de gaze rare
uscate lent în rutina de dragoste de luna septembrie
și nu știi să taci în perfuzia mea
cânți mereu
pe multe octave când acute când grave
uimindu-mă
și mă faci să ratez plecarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu