Azi mi-am pus ciorapii roșii de poet
E ajunul unui nou bilet de adio cu litere mari poate
rod unghia inelarului fără inel cu sentimentul eșecului
dacă plâng la filme de dragoste veche nervozitate și război
pentru orice fel de încercare de a rămâne
în această țară emoționantă odată cu voi
de ziua revoluției române
în veșnică și nefericită pomenire
pare o simplă scuturare de frunze
cu focuri de armă și suflete moarte
o autentică lovitură de stat
îmbibată cu nanotehnologie sacră de crăciun
Când port ciorapi roșii
Nu mă pierd în zare fericit la apusul soarelui
Ce vine devreme doar e decembrie
și nici nu încurajez naționala să fure istoria
din farmacii din tribune din cimitire
să uite asasinarea cu miere de viespe a neamului
doar mă așez pe o piatră s-aștept cu înfiorare
Ivirea unei stele adevărate în vârful bradului
Și
strig în ritm cu peluza românia e românia e românia e
piața cu prapuri bisericești
care îngână versete despre poporul nemuritor
inventator de tuneluri prin timp
fără ieșire în vecii vecilor amin
arbeit macht frei și speranță fără speranță
bătută tandru la mașina de scris
cu steroizii nostalgici ai tinereții
iubitoare de globuri și lumânări
refuz să devin adversarul democrației
ușor de dat la o parte cu o postare
despre săritura lumii în aer la o cursă de linie
scăpată de sub control la dracu
(la dracu la dracu se-aude ecoul în reverb digital)
în scenariul ăsta elaborat de experți
laolaltă cu liricii pe post de efect de locomotivă
trec printre bulele de șampanie
vă aud pe toți huiduind în liniște
pentru mai puțin decât nimic
dau delete pe curcubeul distrofic
de pe cerul din mine
filmat în vagonul de vite unde nimeni nu
nimeni nu mai crede nimic nimeni nu
nu vă lăsați impresionați de tăcerea mea
suflecați-vă mânecile și treceți la treabă
admirați implozia acestui splendid asfințit
mai ieftin decât răsăritul
și ciorapii mei roșii luați la
ofertă pe un refren chinuit de crăciun
peste câteva momente urmează eternitatea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu