Când m-au anunțat că am cancer
N-am crezut biopsia pulsa pe radiografie
Am învățat să tac vocale și consoane
Cu nuanțe de alb contra nuanțelor negre
La ieșirea din spital cu viața-n proteze
șchiopătând pe muchia paginii de observație
literele se înghesuiau frenetic să-mi scoată leucocitele din
certificatul de naștere primit pe whatsApp
într-o îndrăcită ciuleandră pe linia vieții
marcată la fiecare curbă cu așchii de iubiri avortate
acele mici animale care-ți devorează celulele roșii
lăsând în urmă cimentul rubinelor de ceas elvețian pe artere
Când m-au anunțat că am cancer m-am bucurat
Că fac parte din altă lume cu boala sfârșitului fără de leac
pe lista nemuritorilor din Arcadia
Sătui de propria lor piele
Fain poem ! Îmbrățișări !
RăspundețiȘtergere