Avea în minte un poem de tâlhar simplu
Pentru oricine
fără multe adjective
vesel și trist un poem neaoș ca la noi cei empirici
care credem în limba română cea populară
fără verbe euforice
fără concluzii ineluctabile
putea scrie inepția asta oricând
La fel cum putea plânge la o secundă după ce-a râs
Și invers
vânăt de râs să fie izvor de lacrimi
el însuși era poemul scris pe de rost
cu stânga fără măsură și ritm
nu erau cuvinte să denumească tăcerea
de după abandon
dar era o confesiune
pentru mâna dreaptă care nu știa numele intim
din cartea de identitate a gelsominei
în altă ordine de idei poemul
care n-a fost scris niciodată
era gândit greșit când nu trebuia imortalizat
era o fotografie cu profilul
unui nenorocit ce nu va afla cine-i aprinde o lumânare
care se va stinge în propria lumină
simultan veselă și tristă
pentru numele lui de poet victorios doar în lupta cu sine
un nume de tâlhar simplu
pentru a nu putea fi uitat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu