cred și Acum că eram în bucurești
capitala unei țări micuțe din estul europei
mișunând de papagali paraplegici
de Tramvaie la fel nepăsătoare
pe șine strâmbe
de realism magic și de Progres social
iar londra era capitala unei țări mai mari
în partea cealaltă
a continentului unde totul e invers
mașinile merg pe Partea stângă
la Da se spune yes fără vreo noimă
se bea ceai la ora 5 după amiază
fără Răceală
autobuzele-s vopsite în roșu și au etaj
să se vadă de departe
până în creștetul Munților carpați
și e plin de negri chiar dacă e ceață
și burează cu Picături de absint
în câte o piață Trafalgar de exemplu
sub obeliscul lui Nelson
protestează mulțimea cu tobe și saxofoane
împărțind trecătorilor gură-cască bomboane
cu
mentă și fluturași fără aripi
îndemnând la Acțiune
dacă e să fim ecologiști măcar să fim serioși
ca la ultimul film când intriga
a generat Lacrimi
să bem un litru de apă pe Zi
ne-o cere sistemul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu