fac tot ce pot să-mi câștig dreptul de a-ți lăuda eșarfa
și gambele în paranteză la paranteză
ca o operație complicată
ca o ecuație fără rezolvare
ca o chintă royală
un compliment encomiastic în aparență
sarcastic în fond
ca pe vremuri când jucam excitați
tragedia iubirii
eroi ilegaliști pe miza fără valoare
a unei nopți
în mansarda prin care se vedea carul mic
imput al altui univers
unde creștea
un oraș pretențios îți amintești pofteam
parfaite și Coupe Jacques
din vitrina de pe grivița roșie
dar mai teribil pofteam gratis unul la altul
mâine aveai examen la patologie cardio
urma să devii doctoriță de atrii și de ventricule
umblai cu manuale de screening și EKG
profitam de ocazie
și
învățam anatomie unul pe trupul celuilalt
te-amuza ochiul meu drept fără pleoape
și stopul cardiac provocat de șoapta ta
ai sânge gri ai sânge gri ai sânge gri
te prăbușeai în hohote
de cât de urât eram fără păr fără riduri fără dureri
ziceai sunt om fără detalii
deși
mă tolăneam
pe trupul tău cu sâni pietroși de țărancă
și
mă distrau
picioarele tale strâmbe ca ramurile de sumac
inubliabile totuși în pielița lor de abur irezistibil
scos de locomotivele din gara de nord
la ora aceea
Dacă ați ajuns până aici
Ar trebui să citiți și finalul acestui poem
fără rost
Ce pare o concluzie fermă după decenii
de
rătăcire prin tranziția endemică
Când se apropie sfârșitul
viața fuge din roșu spre gri
Nu există băieți răi sau băieți buni
pe de-a-ntregul
Așa cum nici fete rele sau bune
pe de-a-ntregul
Dacă scapi cu viață dintr-o iubire
mori în viața care urmează
Lui Dumnezeu îi place culoarea gri
De-aceea a făcut lumea cenușie
și
nu-ți mai vine să crezi în
ce nu poate fi auzit văzut sau atins
De aceea sunt amestecate culorile
oricât ai fi de prudent
Scrumul țigării cade pe tastatură
imput nepăsător al unui nou poem
și nimeni nu bagă de seamă că fumezi
pe versuri albe
iar asta
te umple de nervi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu