TINERI SUNTEM ŞI NE IUBIM IRONIC

Doamne ce tineri suntem

Şi cum ne mai iubim prin mansarde Isonorizate

Ne iubim perfect nici nu ştim altceva
şi putem să ne urlăm dragostea

Până dincolo de bangul sonic

În toate poziţiile

Dragostea noastră crescută aiurea pe un peron provincial

ca un pom fără nume

Cu fructe în formă de tablă de şah

Pe care se află numai nebuni

Pe care nimeni nu-i ia în seamă

Cântă cât vrei dar nu mă mai strânge

În gândurile tale deşucheate

Că-s om bătrân şi mă doare

Praful cosmic pe care mi-l lasă

Plecările tale

Îmi activezi cu alte cuvinte

Sistemul emoţional

Să iubeşti regulamentar e gratuit

Dar tu pretinzi că ai în inimă un poet

Care te face să râzi

Şi asta costă nopţi fără somn şi ploi

De o sută de ani

De aceea n-am să te las să văruieşti

Cu tandreţe lavabilă

Camera mea în care te văd până şi pe fereastră

Eu dau garanţie pe viaţă

Iubirii mele de polistiren expandat

Şi asigur mentenanţă

La cerere