e cineva undeva care vede bine
Şi înţelege ceea ce vede cu î din i de la
înţelepciune
Dumnezeul meu este empatic
mereu în locul celui îndrăgostit
Nu doar de femeia care-i naşte copiii
Dar şi De tricolorul fâlfâind pe catarg
El cunoaşte gândurile ascunse
ale celui care nu face bine ceea ce face
Şi înţelege de ce vorbeşti la mobil când eşti la volan
De ce răstorni pubelele de gunoi în nopţile fără lună
De ce rupi vlăstarii abia plantaţi
De ce nu aduni căcatul câţelului tău preţios
Şi de ce pui maneaua la maxim
Stopând până şi trandafirul să înflorească
Chiar de se uită de sus la România
El înţelege toate acestea
pentru că te-a făcut cu mâna lui greşit
Sătul de plictisitoarea perfecţiune
a lumii
Cu arhitectura celulei şi aspiraţia ei
Către îmbogăţire şi zbor
Cu fotosinteza plantelor
Cu chimia dintre fiinţe
cu evanescenţa sărutului
Şi-a depărtării de toţi şi de sine
Şi sper că regretă clipa de rătăcire
Când ţi-a amestecat moleculele în creuzetul divin
De-ai ieşit român în românia
Dar de asta nu pot fi sigur
Pentru că Dumnezeu are întotdeauna o explicaţie
e primul
sau ultimul exemplar din cosmosul meu
care vede bine cu v de la viziune
Că românia are sânge de victimă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu