Ieri, m-am fălit că sunt băcăuan cu câteva branduri ieşite din mintea şi mâinile concetăţenilor mei. Azi, programul postului Discovery Channel a fost dominat de clipuri publicitare şi filme care promovează produsele Agricola Internaţional. Şi iar am simţit un fior de emoţie, mai ales că am avut onoarea să-l cunosc pe inginerul Petru Plăcintă, căruia i se datorează în mare parte existenţa acestei firme în Bacău. Legenda spune că, pe vremuri, a adus pe ascuns din Canada sămânţa curcanilor uriaşi - de care până şi celebrul Tudor Vornicu se minuna - care ajungeau la peste 60 de kilograme. (Fac precizarea că nu m-au sponsorizat niciodată, nici el şi nici Agricola. Nici nu intenţionez să le solicit asta.)
Nu ştiu dacă se mai "fabrică" în Bacău curcani uriaşi, dar ştiu că, dacă lucrurile ar fi curs firesc în ţara asta după 89, Bacăul putea fi prezent pe Discovery cu multe alte performanţe: strungurile gigantice de la Maşini Unelte, roboţii de la IPEP, berea de Mărgineni, pantofii din piele de curcan de la "Partizanul", mobila sculptată de la CPL, coniacurile de la Vinalcool, stofele de la "Proletarul", hârtia de la Letea, robinetele de la IMB, televizoarele color făcute de Symbol-Electronica, îmbrăcămintea de la Confecţia, şi-or mai fi şi altele.
Să ne-nţelegem, departe de nostalgii ieftine, vreau să spun că mărcile astea puseseră Bacăul pe harta performanţei economice şi industriale şi erau produse de firme care n-ar fi ştiut ce-i aia faliment. Pentru că fabricau calitate. Numai incompetenţa şi goana după profitul imediat al aşa-zişilor proprietari de tip nou au dus la dispariţia lor şi a zeci de mii de locuri de muncă. Iar acum, la evanescenţa în masă a prietenilor şi rudelor noastre spre alte zări.
Prea târziu pentru regrete, dar mă macină dorinţa de a găsi motive să fiu mândru de oraşul meu.
Gaudeamus igitur de ceea ce a mai rămas.
https://www.youtube.com/watch?v=P1WKI6LQYVE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu