marți, octombrie 24, 2017

NICHITA



În ultima toamnă
înghesuit între
Steinbeck Shakespeare Marques  Dostoevski şi alţii
românul  Stănescu stătea cu capul în jos
lângă o sticlă de ţuică
şi zâmbea minunându-se cum 
clătinându-se
cădea printre pietre o frunză de prun
am scos dopul şi l-am întors
cu picioarele pe pământ în bibliotecă

nimic nu mai e cum era
bătrâne
începu să cânte nichita
şi-i curgea sângele printre rânduri
după ce spărsese sâmburele cu inima

trecea o salvare prin ploaie cu sirena aprinsă
pe calea lactee în mare viteză
ducând poezia la spital
iar nichita cânta
nimic nu mai e cum era
bătrâne