Nici pe vremea Marii Adunări Naţionale şi
niciodată în istorie n-a avut România politicieni atât de năuci. O molimă
ciudată care le atacă mintea i-a cuprins pe toţi cei aflaţi la putere în vârful
ţării, o boală a lui Calache care-i împinge să ia hotărâri contrare oricărui
bun simţ, oricărei minime raţiuni. Niciunul dintre ei nu pare să-şi dea seama
că imbecilităţile pe care le discută în parlament, sunt mingi ridicate la fileu
pentru Demisul prezident. Pozând în eroul salvator al naţiei, Băsescu, iese din
ce în ce mai des şi se pune de-a contra, dându-le peste bot useliştilor.
Boborul uită cât rău a pricinuit Băsescu ţării şi-l aplaudă, pe bună dreptate. Căci
până şi mandatarul flotei pare mai lucid decât ameţiţii din palatul poporului,
de aceea, câştigă simpatii şi procente care, pentru orbi, par să nu-i mai
folosească la nimic. Dacă Băsescu a ajuns să fie justiţiarul care „singur
împotriva tuturor” are curajul să se opună măsurilor aberante propuse (unele
adoptate!) de către 70 la sută din cei cincisuteşinuştiucât de nuştiucine de
lipitori sugătoare, atunci merită să-l mai alegem încă odată.
Oricum, Constituţia a ajuns un maculator din
care nu ne rămâne decât să facem dopuri pentru cocteilurile Molotov.
Numai în ultimele două săptămâni, Cotroceniul a
articulat, cu temperament şi voioşie,
următoarele teme la care guvernaţii au
înghiţit găluşca:
- Accizele la combustibil
- Tembeliziunea Română
- Modificările la Codul Penal
- Gafa ministrului culturii
- Incidentele de la Pungeşti
- Legea amnistiei
- Legea Roşia Montana
- Planul de regionalizare
- Situaţia Sănătăţii
- Neimpozitarea jocurilor de noroc
- Superimunitatea parlamentarilor
De adăugat câte trei semne de exclamare în
dreptul fiecărui punct. Poate c-am şi uitat ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu