TROMPETA DE ARGINT

 

planeta noastră se aliniază fără avertisment

acolo unde e locul Iluziei

scăpată din năvodul globalizării

și nu cerem mai Nimic

doar îngenunchem să nu ne deporteze Dumnezeu în

patria aceea fără noroc unde albul e negru și binele catastrofă

unde se știe că viața poetului reîncepe după Ultimul drum

când va suna Trompeta de argint ca o muză abandonată

cu sânii lăsați și muguri de celulită

rostind trist replicile din sentința de condamnare

la Nemurire

 

sacrificați versurile leșinate

debitate cu aplomb de poeți frustrați pescuite

cu năvodul subtextului

nu Vițelul cel gras

băieți hai să fim

cordonul ombilical Deznodat din atitudinea potrivită

care sufocă ideea morții

mai tare decât filmul cu regele comediei de pe netflix

ar fi spectaculos vom fi Măreți în Epopeea nimicului

dar să nu ne fie teamă 

 

oare Avem sorți de izbândă

 

puneți șampania la rece aduceți trabucurile

de contrabandă rugați-l pe domnul Knopfler Mark

să cânte la marginea scenei să ni se rotunjească

inimile Aseptice ca Portocalele de contrabandă

rostogolindu-se pe valea Plângerii

 

să i se facă milă de noi și să ne ierte Tristețea și Furia

regele Comediei care ne împinge în sus

să strigăm îmbujorați plini de Pasiune

Gaudeamus cives

(o referință subtilă la produsul Nimicului

în căutarea locului în care suntem)

 

și vom vedea după miezul Nopții cum arată planeta

POATE CĂ SUNT UN MECANIC

Te descompun și acum în piese mici, în Trigliceride,

în piulițe minuscule de colesterol,

în Furtunuri prin care mișcă

viermișori vii cu Hematii de mercur,

(asociate cu planeta roșie vecina noastră dragă de

galaxie dar mai aproape de soare)

te desfac moleculă cu moleculă să-nțeleg cum ești alcătuită

din molecule de înger și drac,

deghizat în patron de service cu mecanici fără Afecțiune,

fără habar de iubire și alte Fleacuri umane

cu profit la reduceri,

Unde vin modele de Vultur la reparat.

 

Dacă par fericit,  mai fă un pas spre mine.

Nu sunt decât o pânză din țesuturi vii care-și pune masca

în căutarea unui loc bun unde, poate,

șuruburi inoxidabile imită surâsul giocondei

să-și răspândească celulele obosite printre flori,

după inspecția tehnică periodică

 

Îți amintesc că încă mi-e frig în salopeta

de Mecanic calificat de metafore

ca și cum marea ar fi mult mai frumoasă decât uscatul,

câmpul cu maci mai înalt decât Muntele iubirii mele

peste dragostea ta.

Amândouă

născute din Disperare ca o moarte suavă

când cauți în bibliotecă o carte care Nu s-a scris.

 

...Nu mai știu dacă urmează bocet sau Hohot de râs,

dar eu am prezis Singurătatea ce urmează

după ce-o să-ți crească o umbră nouă cu Aripi  color.

Nici doi bani nu mai face legitimația de iubit

fără Nădejde

cu orice trusă de chei nemțească și salopetă

fabricată în china aș fi dotat

 

poate în asta constă frumusețea vieții mele:

să-ți demontez cotloanele în care ascunzi Divinitatea

cu motive provocatoare de crime florale,

în timp ce meșteresc în așteptarea rezultatului

 

un Manual de Descompunere a Trupului

în piese mici de drăgălașă silfidă

cu papile sensibile la sângele dulce

va fi săpat în Piatră și universul se va cutremura

deși va dura mii de ani,

dacă reușesc să pun toate miracolele tale la loc.

 

Ce zici de povestea asta ?

 

 Poate va scrie cineva cândva

Cronica capodoperei care ești...