unii poeți sunt fericiți doar dacă plâng
scriu cuvinte cu majuscule desuete
par profunde dacă au lacrimi în ele
și eu mă cred poet
dar tot ce am iau din tine
ca dintr-o cupă nesecată de înțelesuri
plânsul e autopsia mea reușită
momentul în care epiderma groasă de inorog crapă
și
dedesubt afli ce mai e viu și pulsează în mine
o nepotrivire cu altă nepotrivire
dacă nu plâng eu primul
nimeni nu naște lacrimă
tu inima mea râzi fără să bagi de seamă
dacă mai am destul sânge în universul moale de mohair
pentru o rebeliune
să fac bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu