Iubirea mea e o pasăre idioată
dă din aripi o vreme în căutarea lui eriprando
planează și se prăvălește în picaj pe cuibul dintre sâni
aproape de inima ta acolo unde sângele are
gust de vietate iertată de moarte
Și eu aș fi acolo dacă nu aș avea aripi decât în vis
și n-aș mai fuma
Nu mai știu ce cântai ultima oară când te-am sunat
să te iubesc și mai mult
după ce ți-am scris cartea aceea baroc
cu votcă pe epiderma mea demodată
în care numisem copilul nostru virtual
Eriprando
Eriprando i like it e un arpegiu plăcut
dar nu știu ce-nseamnă
ai șoptit
alintându-te
existența artificială care ne veghea frământările
ca un șarpe s-a strecurat între botez și prohod
evocând din clopoței de argint
numele fiului nostru fără speranță de viață
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu