Noaptea trecută mi-a apărut pe ecran un poem galactic ce zbura sub radar în zona interzisă, pe o frecvență detectabilă doar pentru inorogul din mine, înainte de anestezia finală.
Posibil să provină dintr-o erotic black hole, unde lumina nu mai scapă, unde timpul se curbează după glezna ei, ca un virus activ ce-mi devorează fișierele cu amintiri inutile, după un colaps stelar.
Spre dimineață, vibrația s-a viralizat pe rețelele mele neurale, acolo unde numai ea poate da „Block” și numai ea poate partaja respirația unei altfel de lumi.
Dar n-ar fi păcat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu