veneai de departe nu de-aici din ziua de ieri
și-n urma prea multor plăsmuiri prea multor iluzii
liniile tale de cod s-au răsucit în jurul osului primordial
ca pruncul în leagăn
molecule de furie scăpate de sub control
cu falange microscopice sugrumându-te
la asfințit te-au pictat sub formă de rac
spre luare-aminte pentru urmași
de neuitat tălpițele roz ale tale și respirația divină
însă de neuitat și mai și cum se simte
pulsul amețitor de cireașă amară pe cerul gurii
o vreme n-ai mai ieșit delicato în lumea de dincolo
In vortexul urbei până aproape de moarte
ți-ai ținut echilibrul ca un acrobat
la trapez ca o clonă de liliac
chiar și-acum mai aud cum cânți pentru secolul următor
prevestind c-ai să te naști android
anticipând marea ta pierdere perla perfectă
pierderea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu