crește și la fereastra mea mânuța domnului
bolnavă de insomnie și de Weltschmerz
de parcă aș fi dator să-ți răspund la mirosul ucigător
de rai și de iad al zilei de mâine în care n-am mai fost
gâfâind cu ardoare într-un șpagat imposibil
armăsar de nota zece
bine înfipt în șaua de carne fragedă
nu puteam fi erou fără dragostea ta
draga mea n-am prea avut timp de odihnă
la vremuri extreme aș fi murit ca un fruct în semânță
consideră-mă o adiere
cu fața sprijinită în țărână
care te iubea frumos
onirica mea
deci caută-mi ca pe vremuri
trupul de efeb printre cei nemorți
când mânuța domnului umple calea romanului
cu miasme eterice
în registrul cu deportați înainte de ora 8
glorios precum în cer
așa și pe pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu