Plictisit de război cum să te mai numesc
Când arde fitilul spre dinamită
târâș îmi caut urmele prin nervii tăi
prin pupilele tale prin neuronii tăi
după ce ți-am vânat demonul întinerind frumos
gătit în uniformă de camuflaj drept pasăre de zonă
nimic pe lumea asta nu poate atinge viteza ta
chiar lumina se preface-n umbră
și nici eu nu mai pot fi dacă tu nu-mi ești
poate-ți faci timp să asculți tăcerea și să plângi
după noaptea aceea când ai uitat să mai zbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu