credeam c-o să-mi dau sufletul aici
în așezarea poreclită bacău
unde mișună de când ne știm romantismul printre pubele
unde m-am îndopat cu salam de cartofi
până s-a decretat inflația poetică
și
revoluția m-a căutat să-mi ia gâtul
(se vindeau bine în piața de ruși capetele de poeți la mâna a doua)
în școala de actorie învățasem că o funie
în actul întâi
înseamnă o înălțare la cer în ultimul act
dar eu mă furișam tăcut printre șoareci în bibliotecă
hrănindu-mă cu aldine cratime
semne de întrebare
deci cum să-i treacă prin cap cuiva baba-oarba mea
printre volumele cu discursuri patriotice și alte capcane
în nesfârșita tranziție
...
am rămas
să-mi dau duhul când toate astea se vor sfârși
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu