mă uit la o poză din 89 cu gara de nord
autobuze oameni toneta cu loz în plic
eu undeva în mulțime invizibil
ca și cum n-aș fi fost în războiul acela
nu contează unde merge autobuzul
care mă trece printre hârtoape
în alb - negru
cu inima la vedere
până la ultima stație cu numele meu
unde trebuie să cobor negreșit
sufocat de
o respirație gură la gură cu lumea
o comedie neagră cu susul în jos
trist de frumoasă
ca al treilea război mondial
necâștigător
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu