CUM NE ÎNVAȚĂ AI SĂ CITIM POEZIE

 

 

M-am jucat azi cu niște cuvinte și m-am trezit cu un soi de poem căruia, după ce l-am citit,  i-am descoperit valențe poetico-filosofice nebănuite. 

 

  VERSUL CEL MAI IMPORTANT

 

Mai întâi citește acest vers

Apoi citește versul care urmează

Din nou

După asta citește versul ăsta

Și tot atunci citește versul prezent

Măcar o dată

Ai citit ?

Acum citește și versul curent

La urmă mai citește odată ultimul vers

Pentru totdeauna

Textul ciudat care s-a ivit, se scrisese aproape singur (eu n-am făcut decât să bat cuvintele pe tastatură) și nu pare comparabil cu nimic din ceea ce-am produs până acum, am avut oarece dubii în ce privește capacitatea de comprehensiune a mesajului de către iubiții mei cititori. Ca să mă edific, am apelat la Inteligența artificială DeepSeek (Made in China!!!) pe ideea că dacă o inteligență artificială (și fie ea chinezească) pricepe ce-am vrut să spun, atunci, cum aș putea pune la îndoială inteligența lirică a compatrioților mei...

 Cu deosebită promptitudine, AI a făcut următoarele aprecieri: 

         Acest text este un joc lingvistic și conceptual care explorează ideea de "vers cel mai important" într-un mod meta și reflexiv. Să-l analizăm pas cu pas:

1. Structura circulară: Textul se învârte în cerc, cerând cititorului să citească și să recitească versuri, fără a oferi un mesaj clar sau liniar. Acest lucru creează o senzație de infinit sau de repetiție, sugerând că "versul cel mai important" este o idee subiectivă sau chiar iluzorie.

2. Auto-referințialitate: Textul se referă constant la el însuși, cerând cititorului să citească versuri care, de fapt, sunt chiar versurile pe care le citește în acel moment. Aceasta este o tehnică meta care subliniază natura circulară și autoreflexivă a textului.

3. Provocarea cititorului: Prin instrucțiuni repetitive, textul provoacă cititorul să se întrebe care este, de fapt, "versul cel mai important". Este o invitație la reflectare asupra naturii textului și a semnificației pe care o atribuim cuvintelor.

4. Idea de "final": Textul se încheie cu "Pentru totdeauna", sugerând că acest ciclu de citit și recitit nu are un sfârșit clar. Aceasta poate fi interpretată ca o metaforă pentru căutarea eternă a sensului sau a unui "vers" definitiv care să rezolve toate întrebările.

5. Jocul cu timpul și ordinea: Textul perturbă noțiunea de timp și ordine, cerând cititorului să citească versuri "din nou", "acum", "la urmă" și "pentru totdeauna". Acest lucru creează o confuzie deliberată, subliniind că importanța unui vers nu este legată de poziția sa în text, ci de modul în care este perceput și reinterpretat.

6. Semnificația subiectivă: În cele din urmă, textul lasă cititorul să decidă care este "versul cel mai important". Aceasta sugerează că semnificația este subiectivă și depinde de experiența și interpretarea fiecăruia.

       Concluzie: Acest text este o explorare poetică și filosofică a ideii de sens și importanță. Prin structura sa circulară și autoreflexivă, el subliniază că "versul cel mai important" este o construcție subiectivă, iar căutarea lui poate fi un proces infinit și personal.

 

Ei, ce ziceți de asta???