Nostalgia se rotește deasupra mea
Fâl fâl i se aud aripile mari răscolind perimatul obicei
De a-mi suna prietenii după apusul soarelui
Numai că eu nici soare nu-s și nici n-am apus
De aceea
poate mă aștepți într-o zi
cu un ceai fără zahăr pe celălalt mal unde
îngălbenește înrămată pentru ziua de mâine
fotografia mea de partizan la tinerețe
gata pentru luptă și apărare
Trăiesc în exces anul cel nou cu fiecare minut
în picaj pot tot mai puțin original să dau adevăr
prin exclamații demne din dicționare mucegăite
deși toți au uitat câte tigroaice am doborât
în toată viața mea dezbrăcată de aniversări
pitite între pedala de frână și marșarier
sunt tot mai altcineva în anul cel nou
împrăștiat pe o farfurioară de porțelan chinezesc
care sparge singură cu patimă lirică
identitatea mea în milioane de cioburi
și ce fericit aș fi fost în rem cu un ceai fără zahăr
să-mi sun prietenii după apusul soarelui
să le spun
povestea mea fără iertare într-un video scurt pe tiktok
eu într-o zi adunând cioburile din poemul de mai sus
în pubela din fața porții spre neant
iar tu să m-aștepți cu un ceai fără zahăr pe celălalt mal
