îmi chem prietenii și toate iubitele la masă
le torn vin în pahare ciudatul val mănescu
îi pun să scrie un cuvânt esențial pentru ei
de ziua mea privindu-i în ochi
cu atenție la subînțelesul romantic
din care purjează un poem mustind de lacrimă digitală
fără să știm
fără să vrem
eu și prietenii mei și iubitele
ne apropiem de întuneric la ceremonia extrasă din basme
cu viteza timpului
dar până să ajungem la frontiera dintre acum și atunci
bem vinul fermentat la lumina inteligenței artificiale
în amestec cu laptele și mierea cuvintelor
dăm formă adâncului nevăzut
până ne prăbușim de pe punte în noaptea cea neagră
cândva am vorbit despre asta cu tata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu