Poate nu se vede că sângerăm. Poate hematiile noastre sunt transparente. Poate că secționarea carotidei e superficială pentru asemenea părăsire dramatică, la sfârșit de septembrie.
Ar trebui să mergem la un cinematograf romantic mic, lângă gară, mână în mână, unde se-aud sirenele de locomotivă târâte fără milă la atelierul de dezmembrare, între două rotiri ale menghinei cu elice.
Poate avem noroc să găsim printre fiarele ruginite umbra lui dumnezeu la momentul sărutului pasional dintr-o dramă ridicolă de cartier.
Fugi de acasă ca pe vremuri și hai la un film în umbra divină, să ne destindem glandele lacrimale cu toată dragostea.
