luni, octombrie 30, 2023

ȚEPI DE MĂCEȘ

Mica excursie de iarna – Cornul verde

Aflat într-o iubire simptomatică

(ah stimați telespectatori dar ce accident grav lui

îi zburase capul cu tot cu cingulat tocmai

pe dealul măgura plin de măceși înfloriți atât de mult iubea

 un amănunt

 stafia morții aplauda pe bancheta din spate a mașinii

când s-a auzit sirena ambulanței)

citea pe telefon prospectul

Arta rafinată a relaxării pe întuneric în timp ce

pe valea plângerii se desființa plantația de lavandă

chiar dacă nu era complet vindecat

de complexul Adolescentului plin de acnee

 

nu știm să fi simțit altceva decât

arșița așteptării fără Speranță o ascensiune

(chestiile astea sunt computerizate)

 40 la sută reducere ar fi fost pentru el o

onorabilă lăsare la vatră

O retragere cu torțe

la doi metri sub pământ dar nici în moldova nu mai găsești

vreun săpător de gropi împrejur

 

la urma urmei solicitase doar un Transplant:

Corpul unei păsări

în locul trupului său decapitat

înfipt în țepii de Măceș

 

ar trebui să fie mai simplu decât un transplant de Inimă

duminică, octombrie 29, 2023

N-AM SĂ FIU UN BUNIC DE RAHAT

 

Nu-mi iau azi medicamentele de pe rețetă

n-au decât tahicardia aritmia artrita și cancerul

să-și facă de cap oboseala

clostridium să mă sufoce în plasa de siguranță

să-mi fie cald și frig laolaltă

și să mă cac pe mine ca un prunc nou-născut

 

sunt fericit fericit fericit

că te-am convins să-ți faci un cont  mic

să urci cu mine în raiul cuvintelor

lângă sfinții mei personali în echilibru

în frunte cu Dumnezeul amorezilor dificili

vei primi o dobândă cu semnificații pentru restul de viață:

simfonii confortabile de lux cu peisaje exotice

cum ne plac nouă capriciile în spațiul poetic

înălțător

grozav că ți-am frânt cerbicia Elastică de puber

 izvorul scârbei de arogantul sistem bancar

și te-am înduplecat să-ți deschizi acest cont de conversații

mic dar cochet

 

înconjurat de blistere și flacoane

până mă mut cu totul dincolo

n-am să fiu un bunic de rahat

 

sâmbătă, octombrie 28, 2023

PLOAIE CU STROPI DE ABSINT

 

cred și Acum că eram în bucurești

 capitala unei țări micuțe din estul europei

 mișunând de papagali paraplegici

de Tramvaie la fel nepăsătoare

pe șine strâmbe

de realism magic și de Progres social

iar londra era capitala unei țări mai mari

în partea cealaltă

a continentului unde totul e invers

mașinile merg pe Partea stângă

la Da se spune yes fără vreo noimă

se bea ceai la ora 5 după amiază

fără Răceală

autobuzele-s vopsite în roșu și au etaj

să se vadă de departe

până în creștetul Munților carpați

și e plin de negri chiar dacă e ceață

și burează cu Picături de absint

 

în câte o piață Trafalgar de exemplu

sub obeliscul lui Nelson

protestează mulțimea cu tobe și saxofoane

împărțind trecătorilor gură-cască bomboane

cu

mentă și fluturași fără aripi

îndemnând la Acțiune

dacă e să fim ecologiști măcar să fim serioși

ca la ultimul film când intriga

a generat Lacrimi

 

să bem un litru de apă pe Zi

ne-o cere sistemul

vineri, octombrie 27, 2023

SCRUM PE TASTATURĂ

 

 

fac tot ce pot să-mi câștig dreptul de a-ți lăuda eșarfa

și gambele în paranteză la paranteză

ca o operație complicată

ca o ecuație fără rezolvare

ca o chintă royală

un compliment encomiastic în aparență

sarcastic în fond

ca pe vremuri când jucam excitați

tragedia iubirii

eroi ilegaliști pe miza fără valoare

a unei nopți

în mansarda prin care se vedea carul mic

imput al altui univers

unde creștea

un oraș pretențios îți amintești pofteam

parfaite și Coupe Jacques

din vitrina de pe grivița roșie

dar mai teribil pofteam gratis unul la altul

 

mâine aveai examen la patologie cardio

urma să devii doctoriță de atrii și de ventricule

umblai cu manuale de screening și EKG

profitam de ocazie

și

învățam anatomie unul pe trupul celuilalt

te-amuza ochiul meu drept fără pleoape

și stopul cardiac provocat de șoapta ta

ai sânge gri ai sânge gri ai sânge gri

te prăbușeai în hohote

de cât de urât eram fără păr fără riduri fără dureri

ziceai sunt om fără detalii

deși

mă tolăneam

pe trupul tău cu sâni pietroși de țărancă

și

mă distrau

picioarele tale strâmbe ca ramurile de sumac

inubliabile totuși în pielița lor de abur irezistibil

scos de locomotivele din gara de nord

la ora aceea

 

Dacă ați ajuns până aici

Ar trebui să citiți și finalul acestui poem

fără rost

Ce pare o concluzie fermă după decenii

de

rătăcire prin tranziția endemică

Când se apropie sfârșitul

viața fuge din roșu spre gri

 Nu există băieți răi sau băieți buni

pe de-a-ntregul

Așa cum nici fete rele sau bune

pe de-a-ntregul

Dacă scapi cu viață dintr-o iubire

mori în viața care urmează

Lui Dumnezeu îi place culoarea gri

De-aceea a făcut lumea cenușie

și

nu-ți mai vine să crezi în

ce nu poate fi  auzit văzut sau atins

 De aceea sunt amestecate culorile

oricât ai fi de prudent

Scrumul țigării cade pe tastatură

imput nepăsător al unui nou poem

și nimeni  nu bagă de seamă că fumezi

pe versuri albe

 iar asta

te umple de nervi