poate nu se cuvine să fiu curajos la vremuri de crize
Să mă prefac zen că în sfârşit
a venit primăvara mondială când se împarte nefericirea
Cum am învăţat demult tuturor se repartizează
după posibilităţi fiecăruia după necesităţi
tristeţea
pe care o-ndesam în pubele atât de adânc
încât gunoieri vomitau aplecându-se să ridice putoarea emanată
de mucegaiul atletic răsărit printre flaiere de hârtie igienică
Scrise de mână cu sloganul
Nu lăsa moartea înaintea poeziei
presimţeam c-o să vină timpul să dau socoteală
pentru seninul pe care l-am ignorat
pentru florile de care nu m-am bucurat îndeajuns
ignorând în mod criminal spiritul iubirii globale
ce să zic trăim zile istorice când poeţii fac
exact ce fac şi ciumaţii la vreme de poezie
învaţă arta tăcerii la colegiul naţional unde deprinzi să alegi
Fără cuvinte între moarte şi ciocolată
(Declar pierdut manuscrisul romanului de 800 de pagini
Moarte şi ciocolată-n Bacău
oricum nimeni n-are timp să-mi depisteze tăcerea
În zarva mileniului trei)
acum mă mulţumesc cu mult mai puţin
sunt o simplă persoană fizică în sensul tehnic al cuvântului
şi e politically correct să recunosc în depărtare
întunericul şi să nu-l vorbesc de rău
îmi vine să fac o revoluţie cu arma în mână
Măcar de sfintele Paşti care se apropie Vrem sau nu vrem
doar ştiţi ce urât fac la foame la frig şi la mersul pe jos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu