joi, ianuarie 30, 2020

DECLARAŢIE DE DRAGOSTE PE PROPRIA RĂSPUNDERE


Pentru poezie am pixuri marca pilot cu biluţă ce lasă în urmă
O dâră de viaţă mai strălucitoare decât urma de melc  
tot mai aproape
de fereastra notarului iscusit care m-aşteaptă
să semnez olograf declaraţia de moarte  
(moartea ştie mai bine unde e) şi să pună ştampila

Vino încet să-ţi legalizez documentul mă cheamă domnul notar
Nu-i grabă mare poetule dar vino cu pixul
şterpelit din colecţia amicului tău arhitect de duminică
Emigrat în germania unde ferestrele dau mai multă lumină
Şi unde se ştie că din scris se poate muri cel mai simplu
când noaptea se-ngână cu o zi fără nume noi ştim din dosar
Uită  că iubirea şi ura sunt  pe sfârşite dacă nu mai vrei să fii căutat
Uită că sinuciderea e leac pentru salvarea ta şi a propriei lumi
Care ţi-a rătăcit numărul de mobil
Ca să nu-ţi mai trimită mesaje

Doar cine are această putere poate sta ca eroul cu pixul în mână
Deasupra muzeului sprijinit în vârful statuii
Nu te grăbi citeşte-nainte legile întunericului
Învaţă Procesul de fabricaţie a amurgului pe-ndelete
Dar atenţie la calea ferată urmează aceeaşi staţie fără nume
în care ai descins ieri
aceiaşi călători se duc la oraş
Să-şi vândă dezamăgirea în boccele de plastic
Pe propria răspundere
De parc-ar fi cald şi bine pe Ejobs

Ca un marfar fără scrupule Te loveşte românia din toate părţile
ştim că te doare
dar fii calm am să vorbesc cu dumnezeu
Să vedem ce se mai poate rezolva
Măcar de crăciun să ningă să fie
un ajun ca pe timpuri din reactoare de boeing
care trece ca o mare pisică albă cu aripi prin viaţa ta supersonică
Să curgă zăpada să avem recolte record să fie ieftin cartoful

Dar tu priveşti în oglindă ce bine-ţi stă şuviţa rebelă
Care acoperă ochiul tău stâng ca un SOS de pe când fumai
În closetul şcolii gimnaziale sub steagul uniunii europene
Mătrăgună-nvelită-n hârtie de ziar cu ştirile zilei
 
mai ales duminica după-amiază când nu e vreme de zbor
Noi ştim c-ai fi vrut să fii bun dar n-ai ştiut cum
Să hrăneşti din palmă virusul vagabond al uitării
Să salvezi lumea cu pixul marca pilot şterpelit
din colecţia prietenului tău arhitect de duminică
ce lasă în urmă O dâră de viaţă
Pe propria răspundere

duminică, ianuarie 26, 2020

Moartea ascunsă după perdea



atenţie la satelitul minunatei noastre planete  
această lună plină de draci
Ca o muiere-n călduri dezlănţuită într-un dans sabatic
La ţărmul mării pe stabilopozi

Dar el nu mai e bun de soldat nu mai vede tranşeea
Nu mai poate lua în cătare ochiul duşmanului
Nu mai  e perfect de nebun să rupă centura de sârmă ghimpată
Deşi încă poartă la gât medalia de inventator judeţean
Al tamburinei erotice care poate penetra venele
Cu zece metafore de diamant pe secundă

Ehei cum punea el cuvintele grele în ordine
De-a dreptul prin mijlocul lumii
cât de bine imita fericirea când îşi ştergea coada ochiului
în oglindă
Şi ce artistic acoperea şoaptele morţii
ascunse după perdea cu marile lui insomnii

Dac-ai citit pân-aici meriţi să afli că
El nu imita cetăţeanul ce traversează pe roşu
El era chiar cetăţeanul ce traversează pe roşu
el nu se prefăcea că visează 
nu se prefăcea că scrie
el chiar nu-şi dădea seama cât de lungă va fi prăbuşirea

Altă marţi i se-arată provocatoare în zona genitală a zilei
pasăre beată
Bălăngănindu-şi fără ruşine cuculeţul din orologiu
la fiecare jumătate de oră

la fel de îndrăgostit pe inima goală
după incendiul de  la magazinul de poezie
Presează  nervii oraşului cu silabe lipsite de sens  
Sufocându-l cu Cenuşa unor poeme fără sfârşit
Dar mai vorbim despre asta în preajma revoluţiei
poate vine
Poate învinge 
măcar pe satelitul minunatei noastre planete   
luna plină de draci


Abia la urmă
când va pune cuvintele astea în ordine
Opera lui se va intitula
Totul a fost frumos
Şi nimic nu m-a durut

sâmbătă, ianuarie 25, 2020

ALTĂDATĂ STRADA MARE DIN BACĂU



Pe vremuri strada mare era plină de femei
Făceai doi paşi şi dădeai cu ochii de-o gambă fină
De-o clorofilă
De sâni bogaţi în perspective văzute de jos
Zone poplitee superbe încordate doar într-atât
Cât norii cumulo-nimbus să-ţi amintească
De  malaguenia salerosa despre care nici acum nu ştiu ce înseamnă
Era voie să fumăm era voie să tragem o duşcă
era voie să ne iubim pe noi înşine
poliţişti serioşi cu diagonală întorceau cascheta cu cozorocul la ceafă
În semn că şi ei fumeză şi iubesc în timpul lor liber când plouă

Avea becuri doar din doi în trei strada mare cea plină de femei şi de glod
Şi poate trăiam viaţa altui om mai înţelept mai sensibil
Urmărind călcâie rotunde din care creşteau aripi de înger
Care naiba ştie unde zbura

O feliuţă de caşcaval mi-ar fi plăcut între dulcile vorbe de amor
observaţi condiţional - optativul pervers care pune
şi o dorinţă şi o condiţie pe acelaşi plan
Ca şi cum o fiinţă ar fi egală cu un cadavru
Dar eu n-am trăit viaţa altui om
şi nici moartea altuia n-o s-o am
Mi-am purtat nopţile uneori singur
Alteori uitat
Vedeam prin parbrizul aburit cum scoate vecinul
Din dulăpiorul cu icoane şi medicamente de inimă  
o lumânare din ceară şi-o aprinde cu bricheta zippo
Trăgea flacăra pe nări şi ochi-i luminau
Toată strada mai ceva ca farurile cu xenon
De pe maşina lui furată din germania şi nimeni nu vorbea despre asta

Doar eu ştiam că-i pentru mine lumina aceea
Şi te rugam să-mi spui ceva ce nu ştiu
Să-mi şopteşti la ureche să nu audă toată strada
Că mă iubeşti ca nebuna 
pe bancheta din spate impregnată de  feromoni
Numai să nu ne vadă nimeni
iubindu-ne pe strada mare plină de femei

miercuri, ianuarie 22, 2020

O DESPĂPRŢIRE BANALĂ

  
Fiecare istorie are un început dar plecarea ei
a fost o cumplită durere de dinţi o migrenă
la ora trei dimineaţa  
Meritam asta dacă m-am născut sâmbăta la ora 11
O oră neterminată dintr-o săptămână neterminatăs
Blestemat să nu duc niciodată un lucru până la capăt
sortit să tot tai panglici la autostrada spre nicăieri

M-am  ridicat din fotoliu
Am descuiat uşa
Şi ea s-a dus ca şi cum n-ar fi fost

Trebuia să se-ntâmple Dimineaţa aceea
care n-ar fi trecut dacă eram atent la detalii
La răsăritul soarelui la clipitul norilor
la zbaterea secundarului
Numai că eu eram Aplecat pe bar cu paharul ascuns sub
Pălăria care se dizolva în nostalgii desuete
ca ficatul meu în alcool

cine să dovedească de unde provine
Dragostea asta de outsider fără să citească atent prospectul
cum am devenit partener în acest delict în care
Unul din noi trebuia să-şi piardă fără regret inocenţa
lipsindu-se de celălalt în
Tic-tac-ul mohorât din cearcănul ultimei jumătăţi de oră
De dragoste făcută ţăndări de mileniul ăsta nebun
Demonstrat ştiinţific?

Întreb pentru un prieten

Deşi ştiu că Nimeni nu va fi tras la răspundere
Doar noi vom pluti încătuşaţi ca nişte covrigei cu caşcaval
ca nişte coji de seminţe
până în întuneric