Frumoase vise cântă ţara, de dimineaţă până seara...
Românii au talente imposibil de enumerat, o recunoaşte o lume-ntreagă. Dar cel mai mare talent îl au la visat. Nu la gândit. Sau, mai ales la făcut ceva. La visat.
Iar noi, ăştia care respirăm aerul poetic al bacăului îi întrecem pe toţi. Visăm ca nebunii, chiar şi când nu dormim. Visăm en gross şi en detail cu un talent irefutabil, inexorabil şi ineluctabil. Visele ne ţin în viaţă, veşnic tineri, flămânzi şi proşti.
Când realitatea ne arde peste bot câte-o scatoalcă, ne frecăm la ochi şi ne-apucăm să constatăm cât de nenorocită-i zona în care ne-a fost dat să trăim. Ne burzuluim cu vorbe alese, că la asta suntem buni, pe la conferinţe, forumuri, adunări, prin cârciumi şi cafenele, facem analize deştepte, swot-uri şi grafice de perspectivă care mereu ies foarte minunate. Aşa de minunate că ne-apucă iar visarea. Nici nu ne mai trebuie apă caldă, spitale, insule de agrement, drumuri, curăţenie prin oraş. Le visăm, şi gata. Ce să mai vorbim de autostrăzi. La astea visăm de douj' de ani şi nu ne mai săturăm admirându-ne cum zburăm la volan pân-la Bucureşti, pân-la Braşov, pân-la Iaşi, de-i mai lung visul decât drumul. Mai ales acum, când a apărut pe piaţă rachiul de toporaşi.
Vineri ne-am adunat vreo treizeci de visători de ăştia de profesie, la prea-frumosul Centru de Afaceri din Bacău, (trecând în viteză pe lângă Puşcărie, Doamne fereşte, ptiu, ptiu!) ca să mai visăm niţel la cum o să fie Moldovioara noastră peste 15 ani. Şi ne-a plăcut mult că din toţi ăia pe care i-am trimis în Parlament să viseze pentru noi, doar vreo trei, repectiv Ionel Paler, Dragoş Luchian şi Vasile Nistor, în ani de zile, au prins rând la microfonul poporului şi au şoptit - ca să nu trezească naţia din visare - că am avea nevoie de niscai drumuri mai europene şi pe-aicişa, prin Est, că doar n-om fi ai nimănui.
Inventarul aplicat al intervenţiilor sterpe ale prealuminaţilor noştri aleşi, ilustrat cu docomente, l-a făcut Dorin Chirilescu, blogger, de la asociaţia Spirit Civic.
Numa' ce s-a mâniat domnul arhitect Amâiei, care, de când tot face Catedrala Neamului, s-a săturat să tot piardă săptămânal câte şase ore dus şi tot atâtea întors, pân-la poala înalţilor popi de la Capitală, şi-a pus mâna pe microfon. Profesionist, exact şi inteligent, Volodea a demonstrat cu argumente cum vor să scape România şi Europa de prăpădita noastră Moldovă, lipsind-o de legături rutiere vitale cu celelalte regiuni istorice.
După care, senatorul de Bacău, Dragoş Luchian, ne-a arătat elegant, vibrant şi înălţător, ce-nseamnă un visător ales: el a găsit resursele cu care se pot face toate autostrăzile visate, anume, patru deodată: Iaşi - Suceava - Cluj, Iaşi Tg. Neamţ - Tg. Mureş, Bacău - Paşcani şi Braşov - Bacău!!! Toate, până-n anul 2030! Numai creştere economică să fie. Că dacă-i creştere, e şi autostrăzi.
Domnul Simovici, şeful Camerei de Comerţ Bacău, a visat pe viu şi mai profund. Domnia-sa a afirmat stentorial că, dacă se dezvoltă economic Moldova, atunci se reduce şi decalajul cu Ardealul.
Dar, desigur, cum să nu. Dacă şi cu Parcă s-au suit în barcă. Dacă nu era, Parcă se-ntâmpla???
Discursurile au avut o logică impecabilă, parcă erau ale unor oameni perfect treji: când vom avea căi de comunicaţie cu Vestul, va exista şi-n Moldova creştere economică. Şi reciproc. Şi, dacă va fi creştere economică, vom avea şi autostrăzi. Iar dacă nu, NU!
Visam şi mă ţineam de burtă să nu-mi pocnească de râs. Să nu cad de pe scaunul pluşat. Da' ce tare-am râs, de-mi venea să plâng de cât de bine-am mai visat.
Măcar, ne-am dat seama, la conferinţa organizată de afaceri.ro, că visătorii din Iaşi nu-s mai ai dracu' de deştepţi decât noi. Ba, din contra. Îs la fel de adormiţi şi de fraieri că nu visează să pună mâna pe joardă şi să dea năvală, în calitate de răzeşi, şi să-i altoiască pe impotenţii, pe nenorociţii, pe neica-nimenii pe care i-au trimis să-i reprezinte în Parlament.
Uite-aşa, cum visăm şi noi, visătorii de Bacău, c-o s-o facem. Când ne-om trezi din visare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu