ZIUA DOAMNEI EUTERPE

Pentru că pe 21 martie, UNESCO a decis să fie sărbătoarea Poeziei, aşa să fie.

                                       EFECTUL PLACEBO

Toţi îl admiră doamne ce binecuvîntare să ai Harul ideilor

să dai glas Visului

Să nu simţi soarele arzător să cînţi înflăcărat Dragostea

Dar să menţionezi şi că sunt Anumite dureri

Să nu iei seama la vînt şi la ploaie să te zbaţi pentru fericirea Umană

Când sunt minus treizeci de grade

Dar el e un luptător fără glorie de când o anumită Ea nu mai e

e înfrânt şi se ascunde la apelul de Dimineaţă

Solda i-o ia un alt poet Anonim, dar viu

Care fluieră marşul de luptă atât de fals

Încât iarna vine fără Avertisment

Cetăţenii oraşul întreg cosmosul mare Nimeni nu bănuieşte

că poetul s-a lăsat de cîntat decând ea nu mai e să-i încălzească Umărul

de aceea se leagănă ca un Ou fără de conţinut

suspendat între Viaţă şi rana aceea vie

ca toate locurile atinse de Buzele ei

ce supurează Esenţă de Levănţică

Aşa infectat de Trecut nu mai ştie să spună cuvântul Acasă

totuşi el crede

că dac-ar vrea ar mai putea cînta dar în Realitate

nu mai are motive să-ncerce să se întoarcă pe cîmpul de luptă al Poeziei

Măcar de i-ar scrie ceva de pildă că nu-l poate uita

Înainte să moară sau vino Acasă vreau să-ţi mai ating odată Mâna

Din care sorbeam zăpada Topită când ai scris ultimul vers

Care zace acum în hazna şi rimează cu Viaţa ta

ADIO, FACEBOOK!

De azi, dezactivez contul de facebook. Am vrut s-o fac mai demult, dar azi am primit un impuls de la un articol al Laurei.http://www.farafiltru.net/de-ce-a-plecat-prozatorul-petru-cimpoesu-de-pe-facebook.html
Pierd prea mult timp căutând mesaje care să mă intereseze. Prea multe floricele, pisicuţe, copilaşi, îndemnuri la pace, linişte şi înţelepciune, prea multă dulcegărie şi laudă de sine. La un moment dat, am fost obligat să blochez mai bine de 100  de "prieteni", din cei peste 500, care mă agasau cu cereri stupide de jocuri, cu  imagini cu floricele, buziţe, pantofi, unghiuţe, sau cu bancuri răsuflate de-acu o mie de ani. Cu toate astea, constat, cu adâncă dezamăgire, că fauna celor ce n-au ce face cu creieraşul lor, se măreşte pe zi ce trece. Mă îngrozeşte şi mă scoate din sărite şi numărul tot mai mare de prostănaci  care nu-şi cunosc limba maternă. Într-un spaţiu public, fie el şi virtual, ar trebui interzise prezenţa şi discursurile celor care nu cunosc gramatica limbii române. Dar, din păcate, în democraţie, nu poţi pretinde aşa ceva.
Nu cred că sunt deşteptul lumii, dar am alte pretenţii de la cei cu care comunic.
Aşa că, din clipa asta, cine vrea să-mi transmită ceva care-mi poate schimba viaţa în bine, aducându-mi măcar o clipă de bunăstare spirituală, mă găseşte la valmanescu@yahoo.com sau la manescu12@gmail.com.
Şi, în compensaţie, voi încerca să fiu mai prezent ca până acum cu materiale pe varanus-varanus.blogspot.com şi pe http://www.val-manescu.ro/, pentru cei interesaţi să afle (la) ce mai gândesc şi (la) ce mai scriu.
Să nu aud pe nimeni plângând!
Adios, Facebook!

CÂND SE PLIMBĂ POETUL

Oraşul devine foarte tăcut când se plimbă Poetul

O reculegere apasă pe acoperişuri

Pe blocurile izolate termic ca un nămete Apocaliptic

Ciorile îşi sugrumă croncănitul isteric iar Copiii încetează brusc hărmălaia.

Avioanele plutesc cât pot ele de Sus şi dacă n-ar lăsa dâra aceea de spumă

ai zice că au interdicţie la Zbor.

Cam asta e atmosfera la noi când poetul Cetăţii iese din scară

cu o ţigară în gură şi face un Semn aproape imperceptibil

spre un anumit Termopan de vizavi

apoi pleacă la o mică plimbare.

Poetul dragul stimatul Nostru poet.

El e mereu încovoiat sub poveri nevăzute

Aura sa împrăştie lumină prin periferii până la Barieră

Şi pentru zile-ntregi ţânţarii muştele şobolanii

câinii Vagabonzi ca şi El

Părăsesc oraşul. 

Cetăţenii îl văd pe trotuar păşind rar

Cu privirea aţintită-ntr-un punct spre Niciunde

Nici nu-l salută să nu-i tulbure Actul creaţiei

Doar îşi şoptesc între ei

Lăsaţi-l într-ale lui, e poetul nostru şi chiar Acum

se frământă cum să aşeze mai bine cuvintele într-un nou Poem

Despre Fericirea umană în comparaţie cu cea Vegetală 

BUNUL SIMŢ AL MĂTURĂTORILOR DIN IAŞI

După cum probabil deja ştiţi, reformista Monica Macovei a fost vineri în Bacău însoţită de fostul ministru de externe Teodor Baconschi, pentru o întîlnire electorală cu membrii PDL. La finalul activităţii, directorul Centrului de Cultură "George Apostu" a oferit celor doi, în semn de curtoazie şi de bună gazdă, cîte o elegantă mapă de prezentare a instituţiei. Cei doi politicieni s-au arătat încîntaţi de darul primit şi au mulţumit pentru ospitalitate.
Doar că, a doua zi, la Centru a sunat telefonul. O recepţioneră de la Hotel Unirea din Iaşi anunţa că îngrijitorii din parcarea hotelului au găsit pe jos două mape din piele, purtînd însemnele Centrului din Bacău.  
În semn de preţuire pentru intensa preocupare a politicienilor pentru actul cultural, pentru rolul lor primordial, epocal şi inimaginabil în propăşirea intelectuală a naţiunii române, direcţiunea instituţiei băcăuane a pregătit o mapă similară, cuprinzînd realizările în plan artistic şi cultural, şi pentru celălalt candidat la şefia PDL, Vasile Blaga, care va fi prezent duminica viitoare în acelaşi scop electoral la Centrul băcăuan.
Mapa şi materialele documentare  vor putea fi recuperate din parcările din Iaşi, prin amabilitatea măturătorilor.

DEMOCRAŢIA DE IMPORT

Ce mîndreţe de Soldat am fost

Ce soldat devotat

Gata să mor pentru cauza

Pîinii negre şi a Marmeladei

Pentru salamul cu soia pentru margarina şi cafeaua din orz

m-aş fi aruncat în genune

Europa?

Prăpastia aia colcăind  de drogaţi curve şi homosexuali?

Fie la ei Acolo

Stau cu capul plecat la magazin

Să plătesc cu cardul de credit

kilul de zahăr şi cele două pachete de hîrtie igienică

mă ascund sub glugă

să nu atrag atenţia

Să nu mi se vadă privirea speriată

de şobolan încolţit de bancherul

Care aşteaptă dobînda cu contractul de credit pe birou

                                                                                            E momentul acela                                                                                                de generic în care vezi cît Valorezi

Momentul adevărului

cînd toreadorul urmează să fie sfîşiat de coarnele taurului

cînd închizi ochii respiri adînc

şi apeşi tasta verde după ce-ai format pinul

Iar el

Undeva la etajul o sută al Europei

Fumează trabuc zîmbeşte calculează cîtă Ceapă

O să pună el pe masa familiei sale

Din banii pe care-i datorez prin contract

Ca să plătesc lumina gazul  pîinea şi aerul

Ca să supravieţuiesc

În rahatul putred

Fiecare respiraţie costă

Dar tigrii nu dorm niciodată

Din păcate nici nu fumează  

PLAGA NEVINDECATĂ A MERSULUI EI

Obişnuiam să o cred dansatoare

Aşa plutea în faţa mea pe trotuar

la concurenţă cu seminţele de Ginkgo biloba

rotindu-se şi păşind sinusoidal

spre un undeva numai de ea ştiut.

Geznele-i treceau una pe lîngă alta periculos de aproape

Ca fazele curentului electric

Tot oraşul se temea să nu se atingă cei doi poli

Şi scurtcircuitul să-l lase în beznă

Ziua să nu mai înceapă.

Dar eu cred şi acum că dansa numai ca eu să mai am pentru ce trăi.

Vai 

coapsele ei se legănau în aer să-şi facă mai mult loc

Să cucerească mai mult spaţiu

Căci ea avea nevoie de spaţiu

Ca să-şi desfăşoare visul să-şi arate dinţii strălucitori

să umilească lumea cu cel mai cuceritor zîmbet văzut vreodată

Perturbînd traficul

Vai

pîntecul ei se unduia provocînd vîrtejuri ce absorbeau ora 10

şi ziua rămînea orfană de dimineaţă.

Bărbaţi coborau din maşini

cu pălăriile-n mîini şi o pofteau să urce,

dar ea continua să danseze pe trotuar

storcînd viaţa din ei

 fără să-i pese de manierele lor

În urma explodau florile de cais şi

   manechinele din vitrine plecau ruşinate privirea

Vai

umbra ei era atît de cochetă atît de neagră

mai neagră decît durerea

Şi parcă se auzea şi-un cîntec de undeva din sinele ei.       

Nu ştiu de ce-mi vine să beau

Şi să-i cer datoria pentru ultimul poem

cînd o văd mergînd