joi, august 02, 2012

UN POEM DINTR-O JOI

POEZIE DIN CULPĂ

ani şi iar ani îngropaţi festiv în aplauze
cu salve de tun cu urale şi sufocante negaţii
nu vreau nu pot n-am înţeles
laşitatea lui aşteaptă mai ai răbdare
mai stai
va fi mai bine mîine
dar mîinele mereu e poimîine şi poimîinele
răspoimîinele dar hai să dormim liniştiţi
vine ea fericirea cînd nu te aştepţi
în toiul nopţii cînd luna pe cer e senină şi clară
atunci va răsări soarele parcă văd
cum vei arunca plapuma pe podea
orbit de lumina incandescentă a soarelui
în miezul de noapte trezit brusc
din visul erotic
în care tocmai urma să îmbrăţişezi în secret
glezna iubitei parcă te văd
cum o să bîjbîi înfrigurat după ciorapi şi ochelari
parcă te văd căutîndu-ţi bricheta şi basca de revoluţionar
sculaţi voi oropsiţi ai vieţii a venit fericirea
apoi vor fi semeseurile pe care le vei trimite
celor 367 de nume din agenda nokiei tale
ai să te precipiţi în debara să cauţi şampania
păstrată pentru clipa aceea astrală
şi-ai s-o împarţi în pahare de plastic alb
cetăţenilor ce aleargă pe calea romanului
spre prefectură spre simbolul victoriei
chiuind ca la nuntă vor alearga şi vor arunca petarde
şi vor flutura tricoloruri
nici n-o să-ţi pese de cratiţele ciobite
de borcanele sparte de sifoanele goale din debara
de vraiştea provocată de tumultul lor patriotic
căci mai presus de toate stă dragostea ta
pentru ţară pentru binele ei oricît de departe
ar fi viitorul de aur vor fi artificii şi măreţe fanfare
vor fi poduri de flori şi salve de tun
televiziunile lumii vor transmite-n direct
pe no comment noua măreaţa desvirginare a României
vor fi eroi cu patalama şi pensii pe viaţă
cei ce vor pune mîna pe microfon şi vor striga primii
ne-am trezit oameni buni ne-am deşteptat
iubită naţiune imnul acesta e obsolet
să-l schimbăm ura ura ura
se rostogoleşte şoapta adio rotundă ca un final mut
şi se face bulgăre mare
e momentul să lăsaţi aleşii să lucreze în linişte