CU DROGU-N MINE

Colecistomie laparoscopică. Încă o dată: co-le-cis-tec-to-mi-e la-pa-ros-co-pi-că. Încă nu v-aţi ascuns sub pătură? Dar de coledoc obturat, ce ziceţi?
Numa ce m-au anesteziat, m-au adormit şi mi-au dat patru găurele-n pîntec, fiecare pentru ceva: una pentru camera de luat veder, alta pentru bisturie, una de absorbţie şi una de drenaj. Au năvălit cu toate sculele în minele meu şi mi-au măcelărit fierea, plină cu mîl. Şi cu trei pietricele de cam 3 mm diametru. Au au au (asta pentru impresie!) au aspirat tot şi-au aruncat răutatea la canal. Au scos uneltele (sper) din mine, au cusut găurile cu cîte două copci şi m-au băgat la reanimare, cuplat la aparate de-alea care fac piuuuuuuuuuuuuuuuuuuu cînd mierleşte unu în filme prin spitalele americane. Dar la mine n-a făcut. Plus perfuzii la greu.
Asta s-a-ntîmplat alaltăieri şi ieri cu mine la Spitalul Sfînta Maria din Bucureşti.
Aseară încă nu-mi prea puteam coordona intenţiile cu gesturile, că drogurile mai aveau efect. Voiam s-o iau la stînga şi nimeream la dreapta. Nasol să nu-ţi răspundă la comenzi corpul tău pe care l-ai hrănit, l-ai spălat, l-ai îmbrăcat, l-ai dat la şcoală, etc.
Azi însă, zglobiu şi cu silueta de-acum doujde ani ( adică fără burtoiul care se dezvoltase într-un mod nesimţit), cu toate rezultatele excelente la analize, abia aştept să se facă mîine, să mă întind pe E 85 pînă la mijlocul Moldovei.