COMBATEREA EVAZIUNII PRIN INVAZIE

Puradei şi puradele fără număr au răspuns pozitiv chemării guvernamentale de a combate evaziunea fiscală. Ei s-au infiinţat prompt la ieşirea din supermarketuri unde solicită cumpărătorilor bonurile de casă.
Acu, din două, una: fie că adună bonurile ca să le predea unor granguri, aşa cum, acum cîţiva ani, adunau acţiunile, fie că le stochează pentru momentul în care Boc le va da parte din TVA, aşa cum a promis.
Dar, oare autorităţile nu se gîndi-vor să-i întrebe pe ţigani de unde-s banii din care făcură pretinsele cumpărături?
Sau mai bine nu.

COGEALACUL MAMII VOASTRE DE CRETINI

Se bagă unii cretini să investească în România. Într-un parc eolian. Să dea de lucru putorilor dintr-o zonă de care n-a auzit nici pulea. La Cogealac, în Dobrogea. Să dea impozite la primărie. Să le facă străzi şi canalizare. Să le-aducă apa-n case.
Boii din sat, în frunte cu boul lor şef care şi-a dat seama prea tîrziu c-a ratat şpaga tradiţională, dă-i cu huo, cu bîte şi furci, ca la nouăsute şapte, că ce le face lor capitaliştii cîmp eolian pe tarla. Unde să-şi mai pască ei vitile???
Mai aflăm că evreii fac antrenamente cu helicoiptere în ţara noastră care mai are nevoie de 15 miliarde de euro, că doar românii consumă mai mult decît produce.
Cogealaţi unde te-ntorci.

În Bacău, Preşedintele nostru, a avut încă odată dreptate: afară plouă.

VINOVAT DE IUBIRE - FUTĂCIOSUL MILENIULUI DOI

Adrian Păunescu, dincolo de gravele sale erori existenţiale, este un poet care va rămîne în istoria literaturii române. Nu pot fi ignorate creaţiile lui şi, dacă ai citit o dată măcar Rugă pentru părinţi sau Da, mai avem, trebuie să recunoşti că le zice al nibii de bine. Talentul său inegalabil de versificator, metafora lui inspirată au dat naştere unor mii de pagini de poezie, multe dintre ele mustind de o sensibilitate bolnăvicioasă, deseori calofile, exhibînd o aplecare tragică spre amorul spiritual, subjugat de insticte primare sau, la antipod, un naţionalism gregar, specific ţăranului român. Nu pot să judec dacă drama afişată a acestui poet dedicat în tinereţea sa idealurilor irealizabile ale comunismului, izolat la jumătatea anilor 80 pentru excesele sale de imoralitate, dar şi pentru că faima lui devenise cel puţin egală cu a lui Ceauşescu, este o dramă cu adevărat sau este manifestarea histrionică a unui geniu funciarmente dedicat spectacolului. Poate i se poate ierta – deh, astea au fost vremurile! - că lingea cuplul prezidential de atunci si că îi ridica în slăvi. Dar am dreptul să pun la îndoială sinceritatea lui cînd e vorba de noţiunea de dreptate, la care face mereu referinţă în scrierile lui, pentru că soţia lui a scăpat de închisoare, la intervenţa senatorului Păunescu, după ce a omorît o familie cu maşina.
La douăzeci de ani după ce şi-a şters scuipaţii de pe obraz lîngă ambasada SUA, cel poreclit „bardul”, „bivolul”, „bufonul”, „porcul” scoate pe piaţă primul său roman, Vinovat de iubire. O naraţiune neaşteptat de dezlînată, la pretenţiile pe care le aveam, cunoscînd pasiunea autorului pentru literatura de calitate. Mi-a luat trei ore şi douăsprezece minute ca să constat că noua apariţie editorială e foarte aproape de romanele dulcege ale anilor interbelici, de cărţile Sandei Brown sau de scenariile telenovelistice care ne-au invadat. E un roman erotic. Acţiunea se petrece la un sanatoriu psihiatric, izolat în munţi, unde directorul încearcă terapia prin somn pe un pacient omonim. În timp ce acesta doarme, doctorul Andrei Ionescu îi citeşte jurnalul, constatînd că acesta i-a trăit propriile experienţe. Din păcate, aceste experienţe sunt exclusiv de natură erotică, povestite într-un mod entuziast şi adolescentin. Cele trei personaje masculine – în care, în fiecare, e uşor de recunoscut impetuosul autor – sunt mai mult decît nişte bărbaţi foarte potenţi. Obsedant, sexul e în prim plan, senzaţiile primare, surescitarea emoţională, diminuînd valoarea metaforei. Apar, în destul de schematicele planuri narative, cu poveşti care n-au nicio legătură cu subiectul: ministrul Ştefan Andrei, Nicolae Ceauşescu, inginerul Valeriu Popa, doctori şi inventatori renumiţi înainte de 89. Dar, mai ales, e prezent însuşi Adrian Păunescu, copiii acestuia, toate aventurile şi iubirile lui (cu alte nume, totuşi). El şi el, la fiecare două fraze. Mamă, ce bărbat!!!

Mă aşteptam să citesc o carte incitantă, cu dezvăluiri de fapte şi trăiri profunde ale unui mare scriitor care a iubit femeile şi am dat peste 190 de pagini pline cu descrieri de futaiuri, ba-n păpuşoi, ba-n garaje, ba-n vadra cu struguri. Din ele transpare un moşneag libidinos care se laudă că ce tare a fost el.
Şi, ca să avem de ce să-l compătimim, cuceritorul mileniului îşi dă singur sentinţa, etichetîndu-se drept vinovat pentru iubire. Nostalgii.

ŢÎNŢĂRIMEA JURNALISTICĂ TRĂIEŞTE CU FURADAN

Mi-a mers la inimă comentariul lui Sebastian Bârgău (http://www.visurat.ro/2010/07/17/pe-cine-intereseaza/).
Şi cu asta pun punct subiectului Mădălina. Să se odihnească în linişte.

...daca esti vedeta, nu mai poti sa mori in pace. Trebuie sa-ti futa la cap televiziunile toate neamurile de la Adam incoa, trebuie sa ia interviuri prietenilor si vecinilor, trebuie sa cheme alte vedete care sa-si dea cu parerea despre gestul tau, trebuie sa faca rating. Asa si cu Madalina Manole. A avut femeia ceva in minte si a pus in practica. De ce nu poate nimeni s-o lase acum in pace sa zaca in sicriul pe care l-a ales? De ce trebuie sa bage toate televiziunile microfonul in fetele inlacrimate ale rudelor si prietenilor pentru aceleasi intrebari cretine care nu-si gasesc niciodata raspuns?

Pe cine intereseaza cum se simte acum sotul/tatal/mama Madalinei Manole, ce parere au popii despre suicid (normal ca e nasol, ca nu ia popa banul pentru slujba completa), ce motive de a-si pune capat zilelor avea Madalina Manole din punctul de vedere al lui Margineanu sau cine vinde Furadan?

PS: Lasati femeia sa se odihneasca in pace, nu va mai curviti atat sa faceti trafic/rating pe moartea ei… Ce dracu, oameni suntem toti si cu o moarte suntem toti datori. Si ne vom plati datoriile fiecare in felul lui. Ganditi-va si la parintii/fratii vostri si cum le vor baga colegii vostri microfoanele in bot sa-i intrebe cum se simt atunci cand ei nu mai vad de lacrimi si durere pentru ca voi ati dat coltul…

Exerciţii de supravieţuire

Acu cinşpe ani, primăvara, am am găsit printre bălăriile din grădină un pui de nuc. Avea cam 30 de centimetri şi frunzuliţe mici pe o tulpiniţă viguroasă. Era cît p-aci să-l tai, că retezam primele buruieni din an. Mi-am zis că e un semn divin, să dau peste un vlăstar de nuc în iarbă.
Casa era în proiect. L-am dezrădăcinat şi l-am sădit acolo unde-mi imaginam că o să fie terasa, ca s-o umbrească. Mereu mi-am zis că se înalţă ca ficior-miu. Frumos, drept şi puternic.
Nucii mi-s dragi, aproape la fel de tare ca şi căţeii. Sau caii. Sau femeile. Sunt viguroşi, verticali, decişi, utili, magici.
A crescut nucuşorul frumos, cu trunchi drept şi ramuri sănătoase. Prea sănătoase, încît nucuşorul cuceri acoperişul şi-l cam ameninţa. Dă-i cu drujba pe crăcile rebarbative. Dă-i anul trecut, dă-i anul ăsta. Tot am retezat ramuri. Ce zic ramuri, crengi groase, grele de zeci de kile.
Într-o zi, cînd mă sprijin de tulpină, constat că nucuşorul meu se clatină. Se clătina rău, de parcă n-ar fi avut rădăcină. Din ce ştiam, cît are coroană, tot atîta rădăcină are nucul.
Păi de ce să se clatine, dacă are aşa coroană superbă?
Păi de aia. Că e dezechilibrat.
Pun drujba pe crăcile în plus. Îl ajustez pe nuc geometric, îl ancorez cu şufe de oţel.
De viu ce e, nucuşorul plînge cu un lichid negru, lipicios, prin toate locurile de unde l-am amputat. Îi lipsesc braţele pe care i le-am tăiat. Îl doare, dragul de nuc.

Pe locul tăieturii, l-am uns azi cu o alifie cicatrizantă, cu care mă dau cînd mă rănesc.
Trebuie să-l aline şi pe el, dacă mie îmi face bine.

DESTINDEŢI-VĂ DEFINITIV CU FURADAN

"De ce nu încercaţi cu cianură?" - era poanta unui banc de prin anii 80, ca răspuns la întrebarea Elenei Ceauşescu: "Ce să ne mai facem cu românii ăştia?"
Pe criză, bani de funie şi săpun nu prea sunt. Aruncarea de pe înălţimi (stîlpi, clădiri înalte, poduri, etc.) s-a dovedit, de cele mai multe ori, irealizabilă. Că vine poliţia şi te-amendează. Înecul e neplăcut şi imprevizibil. Pistoale n-au decît bogătanii care n-au motive să se omoare.
Românul de rînd simte că ieşirea din belea nu-i posibilă decît pe năsălii. Cum dracu să scapi mai repede?
Salvarea prin deces ne este oferită azi, cu incredibil cinism de către anchetatorii care cercetează cauzele morţii Mădălinei Manole. Ei au comunicat oficial metoda prin care sinuciderea e sigură: FURADAN pe bază de CARBOFURAN, lichidul care atacă enzima vitală şi face moartea rapidă, plăcută şi sigură.
Un păhărel înainte de culcare şi vă treziţi morţi. Şi veşnic fericiţi.
Hai noroc!

(CARBOFURAN, considerat una din cele mai toxice substanţe pentru om. Este un insecticid utilizat pe scară largă la culturile de câmp. Este un puternic inhibitor, neurotoxic. Pentru om este fatal un mililitru (un sfert de linguriţă) de substanţă. De aceea, în agricultură nu se poate utiliza decît sub strictul control al specialiştilor. În multe ţări, printre care SUA, acest insecticid este interzis, iar Canada, Olanda şi Kenia impun reguli extrem de severe pentru utilizarea Furadanului.În ţara noastră, Furadanul nu se poate comercializa, întrucât face parte din grupa unu de toxicitate. Şi totuşi, dacă ai nevoie, găseşti!!!)

IERI ERA O FEMEIE FERICITĂ

Aşa declara într-un interviu, cu ocazia aniversării a 43 de ani.

Azi dimineaţă, Mădălina a băut un pahar de otravă şi s-a stins ca un refren trist.

Păcat, mare păcat!

Veronica A. Cara: Am vazut o femeie snopita in bataie!

Veronica A. Cara: Am vazut o femeie snopita in bataie!

COMENTATORII PULII

După ce au făcut, urlînd ca idioţii, cam trei dezacorduri la frază, s-au bîlbîit de sute de ori, au pocit numele jucătorilor cum le-a venit la gură şi au debitat la tîmpenii mai ceva ca aspiranţii la bacalaureat, i-auziţi aici:
"Nemţii au scăpat ca printre urechile acului!"
sau:
"Spaniolii au reuşit să facă ce n-au reuşit nici britanicii, nici englejii..."
"Doisprezece goluri..."
"Echipele se lungesc pe teren şi suprafeţele devin mai scurte."
"În ciuda fapturilor că..."
"Germanii nu au mai cîştigat Cupa mondială după unificare. Sunt foarte aproape sau pe cale să rateze încă o dată."
"Meciul e intens, dramatismul creşte."
"Două schimbări: un spaniol şi jumătate."

Semifinala Spania-Germania, TVR România, televiziunea naţiunii române, pentru cine nu ştie.

O LUME FĂRĂ ROMÂNIA

Lipsesc multe şi mulţi din filmuleţul de la
http://video.google.com/videoplay?docid=3248980463358300047&q=&hl=en

pus pe internet de unul din miile de români care-l slugăresc pe Bill. Gates, ăla.
Dar merită văzut.

COLAC PESTE PUPĂZĂ

În decembrie 89, ca să vază clasa muncitoare cum se ajunge-n paradis, am aprins cu bricheta carnetul de membru pcr, în balconul prefecturii. Apoi am plîns ca să mă iert eu însumi pentru cît de naiv am fost să cred în cele scrise în statutul pcr şi-am jurat să nu mă mai înscriu vreodată în vreun partid politic. Dezamăgit de comunism, am luat-o de zero, sperînd că economia de piaţă o să facă din România o ţară normală.
De douj de ani, îi desfid şi p-ăia ţi p-ăilalţi. P-ăia de-au călărit România pînă la istovire, băgînd în buzunar ce era al boborului, p-ăştia c-au furat ce mai era de furat pînă ne-au adus la sapă de lemn.
Scîrba aia cumplită, de te face să nici nu mai poţi borî, şi care mă stăpîneşte de ani de zile, m-a însingurat. Mă uit în jur şi, din cîteva zeci de prieteni ce-i ţineam la inimă, mai de-au rămas vreo doi, hai trei. Atîţia au rezistat să nu se ungă cu căcat pesedist, penelist sau pedelist.
Trist, dar nu despre asta-i vorba.
Iaca ce ştire se insinuează azi pe agenţii:
Partidul Alianta Socialista si-a schimbat denumirea in Partidul Comunist Roman, in cadrul unui Congres extraordinar ce a avut loc sambata. Liderii formatiunii sustin ca noul PCR este un partid modern, adaptat vremurilor noastre, si spera ca in 2012 acesta sa fie reprezentat si in Parlament.
Partidul Comunist Roman al anului 2010 intelege sa aiba o noua doctrina, in concordanta cu cerintele situatiei economice si politice din tara si din lume. Partidul nostru va fi partidul tuturor cetatenilor romani care inteleg sa fie buni patrioti, cinstiti luptatori pentru adevar, dreptate si demnitate.
Mă ia cu frig, la 30 de grade afară, cînd, după partidul poporului român al lui DD în direct, văd că scot şi comuniştii capul din mîl.
Nu mai e român Dumnezeu. Ne plezneşte de ne sar capacele cu criza economică , cu inundaţii, cu puliticieni analfabeţi şi incompetenţi, cu imbecili, şi-ncă nu şi-a terminat arsenalul de nenorociri.
Pentru că nu-i iubeşte pe proşti şi nici nu bate cu parul.

AI DRACU COMERSANŢI

În Bucureşti, de 1 iulie, ziua naţională a teveaului de 24 la sută, pîinea de 1(un) leu se vindea cu 1,20 lei. Cu douăzeci la sută mai scump ca ieri.
În aceeaşi zi, Vodafone a micşorat preţurile la produse şi servicii cu 5 la sută. Cu alte cuvinte, cine cumpără de la ei, plăteşte acelaşi preţ ca înainte de majorarea taxei.
Na, bă românilor, comerţ!