Mă așteptam să iei forma inimii mele
cum și eu
m-am decupat nopți și zile ca să mă strecor în inima ta
fără să-ți stânjenesc respirația
m-am cuibărit cu toți anii mei fără număr
între sânii tăi cântând
o simfonie fără urmă de pasăre
doar aripile noastre
stârnind un curent vagabond împotriva naturii
pană cu pană
fără să ia în seamă legile fizicii
timpul meu rămas are nevoie
de o anestezie cu buruieni magice
să fiu drept și curajos la marea plecare
spre dincolo până la marginea galaxiei
cap compas spre singurătățile noastre
pulsând peste apele lumii
fără să se scufunde în vremea fără sfârșit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu