Janis și Hendrix, marile, secantele mele iubiri, transpuse de AI, chiar mai bine decât au fost. Altfel de droguri, mai sofisticate, cu inflexiuni tulburătoare și sfâșieri acute cu destinația Nirvana... Șocuri electrice de maximă tensiune, nu mai tremură doar carnea vie cu sânge purjând prin arterele colmatate de colesterol și nicotină. Unghiile, oasele, nervii, tot ce ai viu în trupul de carne se diluează pe linii melodice cumplite, hard sensitive, într-o lume în care simți că aproape nimic nu mai e de făcut. Doar să știi pe care taste să apeși ca să-ți domolești emoția, lacrimile ca să nu te sufoci...Parcă mi-e ciudă că nu-mi rezistă ființa la excitațiile pe care mi le produc roboții...Așa ceva...! Acuși-acuși, parcă văd că mi se strecoară în pat superba roboată ucigătoare de boșorogi încă producători de hormoni și mă mângâie și mă sărută și-mi soarbe ultima suflare omenească. Uite-așa au dispărut mamuții...
https://youtu.be/rMjeQbZIQU8?si=dn2ZL9h1I5j4DP0s
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu