EXPLORATORUL

 

cei mai mulți stăteau lângă foc

numărând aceleași stele
ca pe niște datorii vechi neachitate

aceeași factură de apă vie
aceeași taxă de drum prin destin
aceleași povești despre lupii din ei
nehrăniți cu lupoaice duioase

care nu mai veneau de ani întregi

ca altădată

 

cei mai mulți se-ncălzeau cu ziua de ieri

dar mereu se găsea cineva

care privea muntele
ca și cum dincolo de vârf
se ascundea o greșeală a lumii

 

grupul celor mulți îl numise nebun

dar el distila în plexul solar oxigenul din celulele sale

și își lua zborul îmbătrânind frumos

de pe piatra cea mai apropiată de flăcări

ca un eșec memorabil

 

dispărea încet în propriul orizont de mirate și ucigătoare iubiri

și iarba creștea peste el până la genunchiul cerului

se usca

numele lui dizolvându-se

într-un adio fericit