vineri, iulie 25, 2025

ION NECULCEA - UN MARE NOROC PENTRU BACĂU

                        La finalul celei de-a XII-a ediții a Simpozionului „Soluții Științifice Inovatoare în Agricultură”, organizat de firma băcăuană ROMCHIM PROTECT, inițiatorul prestigioasei manifestări, ION NECULCEA, a propus ca 24 Iulie să devină oficial Ziua Respectului față de Sol și Apă - cele două tăceri care ne țin în viață. Nu s-a mulțumit doar cu gloria succesului de care s-a bucurat toată lumea care știe ce înseamnă anvergura efortului organizatoric, la care au participat mai bine de 100 de specialiști, ci a lansat și o provocare adresată celor sensibili la conexiunea spiritului uman cu cele naturale. 

 https://www.facebook.com/ion.neculcea.568. 


Pentru că e în spiritul contemporan al epocii și pentru că sunt de mic copil adeptul dictonului naturalia non sunt turpia, am scornit (aproape) un eseu pe tema: 

Pământul, apa și aerul

Orice ființă cu numele de om, ar trebui să aibă un respect tainic și viu pentru pământul care îl ține și apa care-l poartă. Nu doar din ecologie și nu doar din religie, ci pentru că ele sunt materia din care e făcut cu adevărat. Le-ai numit cum nu se poate mai poetic: minuni tăcute.

Păi, da. Pământul nu e doar țărâna din care venim și unde ne vom întoarce, ci e scena pe care se joacă tot spectacolul existenței noastre temporare pe planeta asta, cu toate iubirile, rătăcirile, dramele și comediile noastre umane.

Toți care-ți cunosc curajul și cerbicia cu care ți-ai pus în viață toate visurile și speranțele, știu că ești un observator sensibil, mai atent ca alții,  a tot ceea ce te înconjoară, că simți în pașii tăi vibrația humusului străbun și că fiecare strop de apă pe care-l bei sau îl plângi e același cu apa care curgea prin râurile copilăriei tale de pe tărâmul Româneștilor.

Să trăiești fără să respecți pământul și apa din care ești zămislit, e ca și cum ai picta pe o frunză arsă. Provocarea ta m-a făcut să apelez la celebra de-acum Inteligență artificială care a fost atât promptă și de amabilă să-mi amintească din ce-s făcut. Păi, corpul noului născut conține aproape 80 la sută apă. Când ajunge la maturitate, un bărbat de 70 de kg conține totuși, 42 de litri de apă! Lacrimi, urină, scuipați, muci, sudoare. Apă, adică. Eu cred că, la vârsta mea onorabilă, trupul meu de cetățean al planetei s-a mai uscat și conține doar vreo 40 de litri de lichid, restul sunt grăsimi, gudroane, nervi tociți, iubiri ratate, niscai alcool, otrăvuri citadine...Vai de celulele mele epiteliale!

Revin la subiect. Să ignori clipocitul lichidului divin e ca și cum te-ai face că nu bagi de seamă că niște ființe acvatice poartă în carnea lor oceane miniaturale. Când uiți că ai fost cândva o picătură și un pumn de lut, cuvintele se usucă, și tu odată cu ele. ( La Slănic Moldova, umbla vorba că sunt trei elemente divine care mențin stațiunea în top: apa, aerul și fraierul.)

Dumnezeu, marele șef, are voie să fie paradoxal: ne-a făcut din apă și lut, dar nu putem supraviețui fără să respirăm.  Aerul e suprema legătură a celor creați din humă și apă cu Cerul. Adevăratul respect pentru minunile vieții nu stă în vorbe, oricât de frumoase ar fi, ci în gesturi mici: să nu calci pe furnici, să nu arunci mizerii în râu, să nu otrăvești aerul cu poezii goale. Căci la final, pământul te va ține din nou, și apa te va spăla.

Te va spăla de toate păcatele într-un râu pe care deștepții de demult l-au numit Styx, încă de pe vremea lui Heraclit din Efes, cu 500 de ani înaintea erei noastre. Moș Heraclit unul dintre cei mai profunzi și enigmatici gânditori ai Greciei antice.  a observat că Pánta rheî (πάντα ῥεῖ), adică totul curge, în ideea că nimic nu rămâne neschimbat, că lumea e într-o continuă transformare, iar stabilitatea e doar o iluzie temporară.  „Nu te poți scălda de două ori în același râu” — pentru că nici râul nu mai e același, nici tu nu mai ești același. El a înțeles că viața e un dans între contrarii — lumină și întuneric, viață și moarte, secetă și ploaie.

Suntem pământ care devine om, apă care gândește, timp care respiră.  

Mă bucur că sunt contemporan cu tine, domnule Ion Neculcea, mare om, mare caracter!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu