poate mai am un minut să miros sprayul de februarie
să citesc instrucțiunile de utilizare a îngerilor
odată cu știrea falsă despre regrete nostalgice
după războaiele noastre din primăveri de doi bani
să beau până mă ia poliția la întâmplare pentru sinucidere lentă
în toate cazurile mele de iubire
într-un timp asasin
nu-mi pasă de zilele astea de început de an
când drumurile spre mine sunt înzăpezite
nu-mi pasă unde se scurge adrenalina
după apusul soarelui de iarnă
veți vedea că urc în primul autobuz zburător
în ultima clipă să prind rând la
alfabetul iubirii într-un anticariat
să cumpăr ultima carte despre destin
deși tot mai greu îmi e să știu cine-i copilul ăsta din mine
cu spadele lui ascuțite
care mă enervează de când eram mic și obraznic
pacient la secția de terapie intensivă
în zdrențele unui tricou violet din 1980
pătat de fructe furate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu