Tu să arzi și eu să nu iau foc
să trec ignifug în viața următoare
pur și simplu din curiozitate
câtă vreme trăiești în mine și nici măcar nu-s în stare să mor
e destul să nu-ți amintești cum te cinsteam cu alinturi
de la un capăt la altul al trupului
cu inima lângă inima ta
numai să nu te doară
până și votca avea gust de moarte în sezonul rece
când îți păsa mai mult de cum îmi stă papionul
decât de vibrația pe distanțe lungi
a dulfului din mine trecut prin turnicheți
spre altă viață fără întoarcere
peste piața gorjului printre lădițele cu roșii
și mirosul de trandafiri din umbra tramvaielor
pluteau stoluri de rockeri nebuni cu părul alb
tu erai pretutindeni un dar al cosmosului
într-un matrix original
totuși puteai să mă binecuvântezi la plecare
fără să-mi numeri firele albe
de pe sufletul singur ca un cutremur de pământ
după care toate ființele și lucrurile lor
aveau să se nască din nou
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu