Azi mi-am pus ciorapii roșii de
poet
E ajunul unui nou bilet de adio
cu litere mari poate
rod unghia inelarului fără inel
cu sentimentul eșecului
dacă plâng la filme de dragoste
veche nervozitate și război
pentru orice fel de încercare de
a rămâne
în această țară emoționantă odată
cu voi
de ziua revoluției române
în veșnică și nefericită pomenire
pare o simplă scuturare de frunze
cu focuri de armă și suflete
moarte
o autentică lovitură de stat
îmbibată cu nanotehnologie sacră
de crăciun
Când port ciorapi roșii
Nu mă pierd în zare fericit la
apusul soarelui
Ce vine devreme doar e decembrie
și nici nu încurajez naționala să
fure istoria
din farmacii din tribune din
cimitire
să uite asasinarea cu miere de
viespe a neamului
doar mă așez pe o piatră s-aștept
cu înfiorare
Ivirea unei stele adevărate în
vârful bradului
Și
strig în ritm cu peluza românia e
românia e românia e
piața cu prapuri bisericești
care îngână versete despre
poporul nemuritor
inventator de tuneluri prin
timp
fără ieșire în vecii vecilor amin
arbeit macht frei și speranță
fără speranță
bătută tandru la mașina de scris
cu steroizii nostalgici ai
tinereții
iubitoare de globuri și lumânări
refuz să devin adversarul
democrației
ușor de dat la o parte cu o
postare
despre săritura lumii în aer la o
cursă de linie
scăpată de sub control la dracu
(la dracu la dracu se-aude ecoul
în reverb digital)
în scenariul ăsta elaborat de
experți
laolaltă cu liricii pe post de
efect de locomotivă
trec printre bulele de șampanie
vă aud pe toți huiduind în
liniște
pentru mai puțin decât nimic
dau delete pe curcubeul distrofic
de pe cerul din mine
filmat în vagonul de vite unde
nimeni nu
nimeni nu mai crede nimic nimeni
nu
nu vă lăsați impresionați de
tăcerea mea
suflecați-vă mânecile și treceți
la treabă
admirați implozia acestui
splendid asfințit
mai ieftin decât răsăritul
și ciorapii mei roșii luați la
ofertă pe un refren chinuit de
crăciun
peste câteva momente urmează
eternitatea
