azi n-ai chef să filmezi scena sărutului de final
deși fata cea nouă îmbrăcată în haine de doliu
pare drăguță
n-ai chef să auzi publicul
scandându-ți numele
șoptind cuvântul maestre
vrei doar să iei aer cu ochii în zare
spre trecut
când privești în oglindă să vezi
adevăratul tău cer în golul cifrei zero
să scapi de lâncezeala ce duce la ruină
să nu-ți mai vezi ridurile machiate en gross
să uiți coordonatele umbrei pe care o lasă în lut
tălpile tale de lut
pășind cu viața la maxim
în banal
printre banali
întinde pomada miracol pe cearcăne
cu mângâieri delicate dispari
glorios
înainte să te invite la dans fata cea nouă
ca și cum ai scrijeli pe un geam aburit
sfârșitul filmului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu