ca dintr-o țară pustie am să plec din această iubire
fără să mă uit înapoi Cum plutește cenușa
de ce ai recicla excelența unui poet bătrân
ca pe o ființă de lut fără certificat de naștere
să obții un debutant Transpirat de emoție
care-și dorește o diplomă prăpădită
cu drept de Respirație a întunericului
Până să se obișnuiască ochii mei cu Întunericul meu
Cel mai lung întuneric
Ce luptă urmează
Mai aprigă decât a fost cea pe care mi-e greu s-o mai duc
Pentru cunoașterea acestei lumi comice
n-am să uit sub rădăcina ierbii n-am să uit
cum te zvârcoleai prin cearșafuri
cum îmi căutai gândul pe care
nici eu nu puteam desluși
vreo scânteie în spatele pupilelor
dacă mi-o mai fi fost foame sau sete sau frig
înainte să-mi risipesc celulele în cosmosul tău gingaș
ca pe niște cercetași în prima linie
dar până atunci
mai stau un pic pe-aici să văd cum
încolțește sămânța
de gazon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu