CASTING

vine reporterul să consemneze pentru eternitate

momentul în care ating carnea subiectului ea

nu ştiu cum să spun povestea frumuseţii ei

să mă creadă măcar cerşetorul orb din colţul ministerului de finanţe

nu ştiu să iau tonul potrivit să-i recompun imaginea pixel cu pixel

călcâi cu câlcâi coapsă cu coapsă ochi stâng cu ochi drept

îndrăgostit pentru ultima oară în dimineaţa aceea

în care chiar ea era dimineaţa

filmează cameramanule cât mai am combustibil

cât mai pot scrie litere şi pot aprinde oraşul

cu o revoluţie de proletar furios sau poate nu

sunt gata să intru din lumina reflectorului

ca-n carnea ei destinată pământului

ca toate cărnurile

ca toate fiarele fără suflet

numai chiuveta a rămas albă în relaţia noastră

restul arde încă mocnit fără culoare

desenez un vector pe pubisul ei ca un cer răsturnat

şi-mi iese o lacrimă

în vreme ce ea suceşte cheia pe dinafară

şi se duce odată cu vântul de toamnă târându-şi cenuşa

fără să-i pese de publicul telespectator care fumează

ronţăind unghii şi floricele până în carne

în aşteptarea finalului

de neiertat ar fi să ratezi scena supliciului

de maximă audienţă când eşafodul ia foc de la inima mea

pulsând memorabil în umbre şi pierderi

în secvenţa despre trecerea în nimic

cu două personaje

cărora dintr-o clipă în alta le-ar fi putut creşte aripi

din lobul occipital să poţi surprinde

singurătatea omului liber

ei operatorule înregistrează fericirea cum jalonează micile pauze

dintre dureri dintre absenţe când se va apropia timpul

şi va veni acel generic incandescent cu arderi interne şi dispariţii

când voi învăţa tehnica exploziei inimii în recunoştinţă şi resemnare

voi tăia panglici tricolore la rafinării de reciclat cancere cu zâmbet

dintre care cel mai ucigător e chiar ea

femeia care-mi livrează nemurirea la domiciliu

pe strada mea cu sens unic spre zero

ea care ştie să facă o zi şi mai bună

dintr-o zi bună

ea care vede