miercuri, decembrie 07, 2016

LUNTREA LUI CHARON PLEACĂ DE PE MALUL DE DINCOLO






Sunt aici călare pe tastatură
Aidoma nebunului călare pe Rosinanta
Fumez tutun interzis învârtit în fotografii alb negru
numai bun de-ngălbenit amintirile vechi

Nu mai primesc scrisori, nu mai citesc urări de la prieteni
Literele sunt din ce în ce mai rare
Conţinutul lor nu mai are înţeles
În sensul uriaşei libertăţi care ni s-a dat.

Dar uite că încă sunt fiabil.
Prea furios ca să fiu mort.
Entităţi virtuale ecunoscute
Îmi trimit mesaje vizuale în plicul fb
Aflu că ţigările se fumează singure
Şi că planuri măreţe ne-aşteaptă într-o altă matrice
Atât de frumoasă de-mi vine să plâng

Deocamdată înverşunat locuiesc în trupul acesta
Chiar dacă
Noaptea de dragoste e mult mai scurtă
Ca să înţeleg dintr-o oră picătura de ploaie

Nici ulcerul nu mai e boala dragostei neîmplinite
s-a inventat pastila care atacă în forţă durerea
Pentru dor uleiul verde de rapiţă
schimbă culoarea zilei în otrăvitoare iarbă sălbatică

E prea târziu şi simt că numai ca poet sub acoperire
pot trece prin noaptea cosmică de mâine