vineri, noiembrie 20, 2015

DIMTRIE RUPE TĂCEREA LA MOINEŞTI


O mică parte din marea asistenţă


La evenimentul DESANT CULTURAL petrecut  vineri la Biblioteca Municipală " „Ştefan Luchian” din Moineşti au participat absolut toţi care trebuiau să fie. 
Am mărturisit public că nu-mi sunt pe plac adunările de genul celor în care doi-trei vorbitori trag cu temenele despre o carte, relevându-i calităţile şi scoţând în evidenţă sensuri şi subtilităţi care nici nu i-au trecut prin minte autorelui. 
Dar n-a fost să fie aşa. 
Celebrul Geo Popa
Gheorghe Geo Popa, locvace prin natura-i actoricească, în pofida apetenţei sale de a vorbi fără să respire ore întregi, a rostit pilde înţelepte şi corect articulate, sistemic şi la obiect, dar şi judecăţi de valoare care susţin ideea de cultură adevărată în care pulsează sânge de România. 
Adrian Jicu
Nu mai puţin angajat în  susţinerea valorică a volumului "Dimitrie rupe tăcerea", criticul Adrian Jicu a expus, cu totul altfel decât a mai făcut-o cu alte prilejuri, dar la fel de cuceritor, sinteza momentelor semnificative din carte, asezonându-şi dinamica aserţiune cu scheme lingvistice care au făcut deliciul asistenţei.
Dan Petruşcă
Dan Petruşcă, a fost, la rându-i, surprinzător şi chiar a recunoscut că, la Moineşti, a reuşit să facă cea mai scurtă paranteză la paranteză la paranteză din viaţa lui. Şi, culmea, în mai bine de şase din cele zece minute în care a vorbit, s-a referit exact la subiectul întâlnirii, descoperind că personajul Dimitrie are comportamente şi rezonuri profunde în propriul său ego şi al oricărui vieţuitor contemporan. 
Autorele, un om bătrân
Eu n-am prea avut dreptul să vorbesc, conform principiului că autorul a spus tot ce avea de spus în carte. Totuşi, mi s-a permis să povestesc cum s-a născut absolut divin coperta cărţii şi, la o întrebare venită din asistenţă, să mărturisesc că "Dimitrie rupe tăcerea" s-a ivit din câteva crochiuri postate pe http://varanus-varanus.blogspot.ro/ prin 2007, când am descoperit existenţa ciudată a mai multor sfinţi care poartă numele de Dimitrie, sărbătoriţi de Sfânta Biserică. Am avut revelaţia că suntem o naţiune de Dimitrie, toţi sfinţi, izvoditori de mir, mari mucenici, deştepţi şi tămăduitori. Încă nu sunt convins, dar mă străduiesc.
Am avut o asistenţă selectă la Moineşti care a aspirat inteligent sugestiile vorbitorilor, dvedind că în târgurile în care, în aparenţă nu se întâmplă nimic, există diamante anonime de spirit care dau valoarea acestei naţii.